B.O.R. şi retrocedările

Posted on septembrie 12, 2008. Filed under: B.O.R. | Etichete:, , , , |

În perioada regimului comunist, BRU (Biserica Română Unită cu Roma = Biserica Catolică), a fost, prin decretul 358 din 1 decembrie 1948, interzisă. Proprietăţile BRU au intrat astfel în posesia statului sau a Bisericii Ortodoxe Române. După revoluţia din 1989, printre primele acte normative a fost acela conform căruia să se restituie proprietăţile confiscate celor de care au aparţinut în primă fază. Toate bune şi frumoase până aici, dar aşa s-a întâmplat? Ceea ce părea a fi o lege evident cinstită din toate punctele de vedere are şi astăzi, după aproape 20 de ani, probleme când vine vorba de aplicarea ei.
Printre faptele “memorabile” ale enoriaşilor BOR se numără, printre altele: demolarea unor biserici, sub diferite pretexte, din Vadu Izei, Băişoara, Şmig şi Craiova, precum şi refuzarea anumitor comunităţi să retrocedeze pur şi simplu imobilele cu pricina. Da, aţi înţeles bine, decizia de restituire a fost făcută, dar comunitatea din Bicsad a refuzat să se supună legii. Nu este un caz izolat: în Dumbrăveni, se refuză decizia judecătorească NU de a se retrocede biserica, ci doar să celebreze şi catolicii în acelaşi sălaş de cult!
Din 2002, această chestiuni este vehement criticată de U.E., dar ortodocşii s-au mulţumit cu restituirea a doar 2 biserici până în 2005.
Revenim cu câţiva ani în urmă: în 1997, s-a încercat adoptarea unui proiect conform căruia în localităţile cu o singură biserică, să se celebreze ambele liturghii, ortodoxă şi catolică, iar unde sunt mai multe biserici, folosirea exclusivă a comunităţii catolice. Încă un proiect care sună bine, dar să vezi replică: „încalcă dreptul democratic al colectivităţii de a decide, pe bază de vot, asupra soartei lăcaşelor de cult”. Fraza aparţine episcopatului BOR Transilvania. Vă aduceţi aminte când au supus la vot scoaterea subită a teoriei evoluţiei din şcoli? Nu, pentru că asta nu s-a întâmplat niciodată. Evident, moralitatea BOR în ceea ce priveşte legea e foarte mobilă, aşa mobilă că tot timpul se nimereşte ca ei să fie cumva cei avantajaţi.
Cu chiu şi cu vai s-au mai retrocedat câteva biserici şi catedrale până în ziua de azi. Cum se poate totuşi ca într-o ţară membră a U.E. oamenii să refuze să facă ceea ce este evident corect, atât juridic cât şi moral? Membrii BOR ori nu pricep cum stau chestiunile astea juridice, ori pur şi simplu refuză să facă binele şi de aici încolo problema devine a lor şi a Dumnezeului lor.
Pentru cei care încă nu s-au prins de ce este greşită atitudinea membrilor BOR, vă readuc aminte că dreptul la religie este garantat de Constituţie şi Drepturile Omului, iar dreptul la religie duce la dreptul de a susţine ceremoniale religioase în lăcaşe de cult. Acest drept a fost violat nu doar în perioada comunistă, ci este violat şi în ziua de astăzi într-o ţară aşa-zis europeană. Pentru a opri influenţa BOR, ai putea începe cu semnarea celor două petiţii ce atârnă în partea din dreapta sus a blogului. (sau: Treceţi la semnat!).

Reclame
Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Dilema lui Cornel

Posted on septembrie 11, 2008. Filed under: Creationism, evolutionism | Etichete:, , , , |

Citeam ieri pe TLP un post şi am dat de încă un “specialist” în ale evoluţiei . Numele lui este Cornel Dragoş, profesor şi colaborator al revistei “Argeşul Ortodox”, care, printre altele, a făcut o pasiune pentru evoluţionism. (puteţi citi articolele lui aici: http://laurentiudumitru.ro ).

Astfel, într-un articol aflăm de veşnicele pericole pe care evoluţionismul le-ar putea aduce. Citez: “Principala cauză a majorităţii problemelor sociale prezente, inclusiv avortul, violenţa domestică, rasismul, jaful sau crima, o constituie deprecierea vieţii umane. Dacă omul nu este decât „un animal vorbitor”, de ce am aştepta mai mult de la el?” În primul rand, acesta nu se califică ca argument. Orice teorie ştiinţifică trebuie tratată ca atare, adică prin metode ştiinţifice, nu prin pseudo-argumente emoţionale. Cum naiba să tratezi un astfel de subiect în lumina consecinţelor pe care le-ar putea avea? Ceea ce interesează la o teorie este veridicitatea ei, oricât de neplăcute ar fi consecinţele.

Aflăm că Hitler e mare suporter al evoluţionismului şi asta a dus la celebrele sale crime împotriva umanităţii. Poate că lui Cornel nu-i prea surâde ideea de selecţie naturală, dar cu siguranţă o altfel de selecţie funcţionează perfect la el. Asta pentru că Hitler, în nenumărate rânduri, de-a lungul carierei sale a vorbit despre credinţa sa: “Astăzi consider că acţionez după voinţa Creatorului: apărându-mă de evrei, pun mâna pentru lucrarea Domnului”. E destul de complicat de stabilit care era într-adevăr crezul său, pentru că a vorbit de multe ori şi împotriva religiei sale (romano-catolică), cel mai probabil s-a folosit de creştinism pentru a păcăli masele. La fel s-a întâmplat şi cu evoluţionismul, văzut ca o bună oportunitate de a “demonstra” superioritatea rasei caucazine. Deci, argumentul lui Cornel e cu atât mai penibil cu cât te gândeşti că după acelaşi raţionament, profesorul ar ajunge la concluzia că nici religia sa nu ar fi demnă de încredere. Din fericire, nu aşa stă cazul şi cu asta mă întorc la dilema lui Cornel.

Iată ce se întreabă acesta: “Din clasele liceale am reţinut că la mamifere, animalele cu reproducere sexuată, numărul cromozomilor este par. Determinările arată că toate speciile de maimuţe au 48 de cromozomi, în timp ce omul are numai 46. Din cauza acestei discontinuităţi nu putea avea loc o evoluţie continuă de la maimuţă la om, deoarece nu poate exista nici o specie de mamifer cu 46,5 cromozomi (sau alt număr neîntreg) şi nici măcar cu 47 de cromozomi. Există şi autori, apărători ai ideilor evoluţioniste, care susţin că transformarea maimuţă-om s-ar fi realizat brusc, prin contopirea unor cromozomi ai maimuţei. Lipsiţi de cunoştinţe solide referitoare la mutaţiile genetice, ei „uită” că la mamifere nu este posibilă apariţia unui individ viabil şi fertil, care să prezinte o mutaţie atât de radicală. Alţi susţinători ai umanizării maimuţei afirmă transformarea lentă (în milioane de ani) a mamiferului în om, concomitent cu transformarea cromozomială bruscă. Să mai risipim cerneala pentru a comenta o asemenea atitudine „ştiinţifică”?” Pare interesantă întrebarea, dar s-a răspuns la ea de ceva timp. Acesta este încă unul din locurile în care evoluţia ar putea fi refutată, dar lucrurile nu stau aşa. Minunea s-a întâmplat şi se numeşte cromozomul 2 uman. (să se înţeleagă ca pereche de cromozomi) Acesta este considerat de specialişti ca fiind rezultatul fuziunii dintre două perechi de cromozomi ale unor strămoşi. De unde putem ştii lucrul acesta? Genele aflate pe cromozomul 2 uman sunt aproape identice cu cele aflate la o specie foarte apropiată de noi, Pan paniscus, o specie de cimpanzeu (genul Pan). Aproape identice, cu o mică precizare: infromaţia se află pe doi cromozomi. La fel se poate spune şi despre genele de pe doi cromozomi când vine vorba de urangutani şi gorile, cu ceva mai puţine similitudini. Lucrul e de aşteptat, având în vedere că omul e mai apropiat de cimpanzeu decât de urangutani sau gorile.

Din clasele liceale, vorba profesorului, se ştie că orice cromozom are un centromer. Surpize, surprize, în cromozomul 2 uman există rămăşiţele unui al doilea centromer. Tot din liceu, am aflat că la capătul oricărui cromozom se află telomerii, dar în cazul cromozomului 2 uman, se găsesc secvenţe telomerice în centrul acestuia!

E rezolvată şi problema mutaţiei. Nu a fost niciuna, a fost o fuziune. Oricum, e de apreciat faptul că măcar profesorul Cornel Dragoş a nimerit numărul de cromozomi la om, spre deosebire de Pr. Arsenie Boca (http://sceptiq.blogspot.com/2008/03/sa-invatam-genetica-cu-pr-arsenie-boca.html).

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 1 so far )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...