Religiile lumii

Posted on septembrie 24, 2008. Filed under: Istorie, Religie | Etichete:, , , , , , , , , , , , , |

Am făcut pentru diploma de atestat la informatică un site despre religiile lumii. Cum n-am avut ocazia să-l şi public, am zis ca măcar informaţiile să le pun pe blog să nu rămână doar pentru mine. Despre majoritatea se găsesc destule pe net şi în limba română, dar sunt şi câteva excepţii cum ar fi sikhismul. Enjoy 🙂

Surse: „Istoria religiilor”, de Nicolae Băcilă, Editura Niculescu, 2001

„Religiile Lumii”, Enciclopedia Rao 1996

„Istoria credinţelor şi ideilor religioase”, Mircea Eliade, Editura Ştiinţifică, 1991

http://wikipedia.org/

Budismul

Confucianismul

Daoismul (Taoismul)

Gnosticismul

Hinduismul

Islamul

Iudaismul

Jainismul

Primele credinţe

Religia aztecilor

Religia celţilor

Religia egipteană

Religia geto-dacilor

Religia greacă

Religia incaşă

Religia mayaşă

Religia mesopotamiană

Religia romană

Religia sciţilor

Sikhismul

Şintoismul

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 16 so far )

Ce mai fac musulmanii

Posted on septembrie 20, 2008. Filed under: Dawkins&co., islam | Etichete:, , , |

Din păcate, nicio veste despre Bin Laden. În schimb, alţi musulmani sunt în paginile ziarelor din Occident. Ultimele două noutăţi:

1. Şeicul Muhammad Munajid spune despre Mickey Mouse că este „un soldat al Satanei”. Potrivit Shariei, legii islamice, Mickey Mouse trebuie să moară. Incriminarea adusă: „După legea islamică, şoarecele este o creatură impură.” Acelaşi individ a numit Olimpiada de la Beijing „the bikini Olympics”, datorită felului în care sunt îmbrăcate anumite atlete. (sursa)

2. Site-ul oficial a lui Richard Dawkins (http://richarddawkins.net/) este banned în Turcia prin decizia unei curţi de judecătorie. Cine e în spatele şmecheriei? Harun Yahya, cel mai celebru creaţionist al musulmanilor. Acesta a mai reuşit să blocheze numeroase alte site-uri, dar a încercat fără succes să oprească publicarea în Turcia a cărţii „The God Delusion” (deoarece conţine insulte la adresa religiei). Culmea ironiei, cam în aceeaşi perioadă, una din cărţile lui Dawkins, ediţia turcă, s-a vândut ca pâinea caldă în Turcia. „The Ancestor’s Tale” s-a vândut în prima zi, şi a doborât un record al editurii respective vechi de 26 de ani. (sursa)

Mă rog… nu e nimic nou. Până acuma, activiştii musulmani aveau mari probleme cu porcii, văd că s-au reprofilat pe şoareci. În ceea ce priveşte internet ban-ul, chiar că nu e nimic nou, mă tot mir totuşi ce le-a spus Harun Yahya judecătorilor pentru a-i convinge. Sau poate le-a dat un pic de cash-cash din organizaţia ilegală pe care o conduce şi pentru care a primit 3 ani de închisoare? hmm, it’s anyone’s guess…

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 2 so far )

Virgine? Care virgine?

Posted on septembrie 5, 2008. Filed under: critica textuala, islam | Etichete:, , , |

Majoritatea dintre voi aţi auzit probabil de viziunea musulmanilor conform căreia după moarte, cine îşi trăieşte această viaţă după voinţa lui Allah, va avea parte în paradis de 72 de virgine (numărul nu este stabilit în Coran, ci în Hadith – tradiţia vorbelor şi faptelor profetului Mohamed).
Acum doar câţiva ani însă a apărut o carte a lui Christoph Luxenberg, “Die Syro-Aramaische Lesart des Koran”, (din păcate available în momentul de faţă doar în germană) care vine să chestioneze aceste fapt. Ideea lui Luxenberg, care s-a bucurat de o critică foarte bună este următoarea: multe obscurităţi din Coran pot fi rezolvate foarte uşor dacă în loc să se citească anumite cuvinte ca fiind arabe, ele se citesc în siriacă. Este oricum demult ştiut faptul că limba arabă de pe vremea lui Mohamed nu era prea bine conturată, iar criticii de text au probleme în acest sens.
În siriacă, cuvântul “hur” (tradus din arabă ca “virgine”) este un adjectiv feminin, formă plurală, care însemană “alb”, cuvântul “stafidă” fiind înţeles implicit. Nemuritoarele adolescente din anumite versete ar putea fi doar nişte băuturi promise celor drepţi.
Dacă analiza criticului german se dovedeşte a fi adevărată (încă e dezbătută), n-ar fi exclus ca martirajul în popoarele islamice să scadă brusc sau, mult mai probabil, să se pună mulţi bani pe capul neamţului, după cum au mai făcut extremiştii musulmani cu oricine îndrăzneşte să le atace credinţa. Îl las pe celebrul apostat, Ibn Warraq, să tragă concluzia: “Martirii ar face bine să renunţe la cultul lor al morţii şi să se concentreze să facă sex de 72 de ori în viaţa aceasta, dacă nu cumva preferă mâncăruri şi băutură în viaţa viitoare”.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 2 so far )

Mitul pluralismului religios

Posted on septembrie 3, 2008. Filed under: Religie | Etichete:, , , |

Există mai multe definiţii ale termenului “pluralism religios”, acest articol se ocupă doar de viziunea conform căreia toate religiile sunt adevărate în acelaşi timp, sau “toate drumurile duc la Dumnezeu”.

Această idee, conform căreia toate religiile sunt adevărate predomină în special în cercurile hinduse, în religia Bahá’í, în Sikhism şi Jainism (în mare parte) precum şi în rândul moderaţilor religioşi. De asemenea, romanii erau adepţii unei idei asemenătoare, nefiind împotriva sincretismului religios (aproape tot panteonul roman este “furat” de la greci). De fapt, nu sunt singuri din antichitate care fac acest lucru, sincretismul de acest fel fiind bine cunoscut în special printer popoarele indo-europene.

Cel mai bun argument împotriva acestei concepţii asupra religiilor lumii, este nimic altceva decât studierea lor. Iară cel mai bun exemplu ce poate fi luat în acest caz este fără doar şi poate, două din cele mai venerate cărţi din lume: Biblia şi Coranul.

Chiar dacă, tehnic, atât creştinii cât şi musulmanii se închină aceluiaşi Dumnezeu, diferenţele dintre doctrine şi fapte relatate este parcă prea evidentă pentru a fi trecută cu vederea. Cu siguranţă cel mai exclusivist verset propus de creştini este din Ev. după Ioan 14:6 “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. Pe de altă parte, musulmanii, coform Sura 4:157-158, Isus nici măcar nu a fost crucificat. Coranul nu îl recunoaşte pe Isus ca pe Fiul lui Dumnezeu, Sura 43:59-62, fiind considerat doar unul din marii profeţi trimişi de Dumnezeu. Din Sura 19:13 citim că Maria l-a născut născut pe Isus sub un palmier, pe când evanghelistul Luca spune că a fost născut într-o iesle. De asemnea, cele două cărţi se contrazic în multe rânduri când vine vorba de fapte istorice. Ele nu par a cădea de acord în privinţa Potopului, a lui Abraham, a lui Moise, a Fecioarei Maria. În afară de aceste disconcordanţe, diferenţele de doctrină sunt şi ele semnificative.

Coranul respinge cu desăvârşire ceea ce majoritatea creştinilor din lume cred: Trinitatea. Biblia, de altfel este singura care recunoaşte că salvarea omului este un dar de la Dumnezeu, toate celelalte, incluzând Islamul consideră că salvarea unuia depinde de eforturi proprii. Majoritatea religiilor orientale, incluzând budismul, hindusimul, sikhismul, cred în existenţa mai multor vieţi, precum şi o lege (karma) conform căreia următoarea reîncarncare depinde de faptele din viaţa curentă. Nici creştinismul şi nici Islamul nu acceptă această viziune conform căreia omul are mai multe vieţi.

Exemplele pot continua şi sunt nenumărate. Ideea este certă: religiile nu sunt de acord unele cu celelaltele în ceea ce priveşte universul, Dumnezeu şi viaţa viitoare. Încercarea de a le explica şi a le pune pe acelaşi prag este cu adevărat o pierdere de vreme.

Singura idee cât de cât acceptabilă este cea conform căreia Dumnezeu se revelează diferitelor culturi în diferite moduri. Totuşi, cine consideră că afirmaţia de mai sus este adevărată s-ar putea la fel de bine întreba de ce în Vechiul Testament pedeapsa pentru venerarea altor zei este moartea (se pare că lui Dumnezeu nu îi place să i se zică Baal), iar în Coran pedeapsa pentru apostazie este, cum altfel, moartea. Deci, ori religiile nu duc la acelaşi Dumnezeu, ori Dumnezeu este sadic şi îi place să ne privească omorânu-ne unii pe alţii. Se poate remarca cu uşurinţă că o fiinţă omniscientă ar putea mult, mult mai bine de atât. Şi cum rămâne cu religiile care nu recunosc niciun dumnezeu cum ar fi budismul (de remarcat că nu toate şcolile sunt atee, însă majoritatea sunt, iar Buddha nu a lăsat nicio dovadă conform căreia ar fi crezut în vreo divinitate)?

Probabil că şi cei care declară că susţin cu desăvârşire pluralismul religios nu cred cu adevărat în el. După cum remarca Ravi Zacharias despre Sri Ramakrishna: “a fost puţin timp creştin, puţin timp musulman, după care s-a întors la prima sa credinţă, hinduismul, deoarece a ajuns la concluzia că toate religiile sunt la fel. Şi totuşi, dacă toate sunt la fel, de ce s-a reconvertit la hinduism?”.

Există de asemenea şi îngrijorarea multora că dacă religiile sunt exclusive, atunci cum poate cineva să-şi dea seama pe care dintre acestea să o aleagă. Totuşi, religia nu este un joc de noroc, nu o alegi pe care o doreşti, ci care este adevărată (sau niciuna). Aceasta nu este deloc uşor, dar a nu se uita că pentru aceasta omul a oferit o grămadă de metode după care putem să ne ghidăm: cosmologie, biologie, geologie, istorie, arheologie, exegeză, fizică şi multe altele. Majoritatea religiilor fac afirmaţii care pot fi verificate cu ceea ce ştim acum (în special în legătura cu universul), iar istoria şi arheologia ne poate ajuta să determinăm în ce măsura anumite fapte relatate în textele sfinte sunt demne de încredere. Exegeza, pe de altă parte, ne poate ajuta să înţelegem textele vechi şi cum să le interpretăm. Nu are rost să înşir prea multe exemple, cert este că eu cel puţin nu am auzit pe cineva care a studiat îndelung religiile şi s-a plâns că nu se descurcă, ci cei care ştiu prea puţine despre subiect se plâng de acest inconvenient.

Alţii se plâng că ar fi intolerant din partea unora să considere doar o religie adevărată. Urmărind acelaşi raţionament, am putea să ajungem să-i acceptăm şi pe cei care consideră că pământul e plat, căci vorba vine, fiecare om are dreptul să creadă ce vrea. Să fim serioşi, cu toţii vrem acelaşi lucru: adevărul. Putem găsi multe idei frumoase în toate sistemele de credinţă, putem să luăm exemplul lui Buddha, Isus sau Gandhi, dar nu se merită să-ţi iroseşti viaţa pentru o cauză care nu există doar pentru că te face să te simţi bine. Adevărul, şi numai adevărul ne va elibera!

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 8 so far )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...