Bad ID

Posted on septembrie 23, 2008. Filed under: Creationism, evolutionism | Etichete:, , |

George Coyne, ex-director al Observatorului Vatican: “Intelligent Design-ul nu va distruge doar ştiinţa, ci şi religia”.

Unul dintre motivele pentru care sunt împotriva creaţionismului sau ID-ului este nu doar efectul pe care aceste concepţii le au asupra ştiinţei, ci mai ales asupra religiei. Când vine vorba de ştiinţă, lucrurile merg foarte bine, specialiştii îşi văd de treaba lor, singura problemă fiind că anti-evoluţioniştii vor să creeze printre cei mai puţini educaţi în domeniu impresia că există un fel de mare dezbatere pe tema veridicităţii teoriei. NU EXISTĂ! 99,98% dintre biologi acceptă evoluţia, şi care e şansa ca cei care nu o fac pe deplin să aibă motive…să le numim religioase?
Revenind la religie. De ce dăunează aceste mişcări religiei? Pe lângă faptul că sunt neadevărate, nu dă deloc bine la credibilitate. Un sceptic sincer care doreşte să vadă dacă are ceva de oferit creştinismul nu o să caute mult dacă dă din greşeală pe site-uri pe care este informat că lumea are 6000 de ani şi că evoluţionismul este o mare farsă. Pur şi simplu nu ajută religia cu nimic, îi îndepărtează în loc să îi apropie pe sceptici. Pe sistemul Confucius “nu ştii ce e viaţa, dar vrei să ştii ce e moartea”, cum să ai încredere în oamenii ăştia când vorbesc despre transcendenţă, infinituri, eternităţi etc. când ei habar n-au ce se întâmplă în lumea din jurul lor?

Reclame
Citește articolul întreg | Make a Comment ( 1 so far )

Cât de complexă e ireductibilitatea complexă?

Posted on septembrie 4, 2008. Filed under: evolutionism, Intelligent Design | Etichete:, , , , |

Ireductibilitatea complexă este un termen inventat de către Michael Behe, cel mai celebru suporter al Intelligent Design-ului. Teoria e foarte simplu de înţeles: un organism este ireductibil din punct de vedere complex dacă extragându-i-se doar o mică parte din organism şi, cel mai important, ORICE parte, acesta încetează să funcţioneze.

Aceasta idee i-a venit gândindu-se la celebrele vorbe ale lui Darwin: „Dacă se poate arăta că un singur organism nu putea evolua dintr-o formă inferioară de viaţă, atunci teoria mea s-ar destrăma”. Într-adevăr, dacă Behe, care spune că a găsit câteva lucruri în biologie care sunt ireductibile, are dreptate, atunci bye-bye evoluţionism.

Cel mai celebru exemplu care se poate da este flagelul bacteriei, care ajută în locomoţia acestora. Behe spune că nu ar fi putut evolua în mod natural, dar totuşi aşa este?

Pentru ca Behe să aibă dreptate, ar însemna ca părţile din care este constituit flagelul să fie nefolositoare în sinea lor. Şi, surprize-surprize, lucrurile nu stau aşa: dacă se scot chiar şi 40 din cele 50 de părţi distincte ale flagelului, el rămâne perfect funcţionabil. Este vorba despre un sistem de la baza flagelului care are un rol secretor (sistemul TTSS prin care bacteriile injectează toxine în membrana gazdelor lor). Argumentul ID-ului nu face faţă nici propriilor pretenţii.

Un alt exemplu dat de Behe este legat de coagularea sângelui. Acesta susţine că proteinele implicate în acest proces sunt mult prea complexe pentru a fi evoluat gradat. Argumentul mai pe larg: niciuna dintre proteine nu face altceva decât să ajute la coagularea sângelui, iar în lipsa uneia din proteine sângele nu se coagulează. Testele arată încă o dată cu totul altceva. Dacă se ia o proteină (numită factorul XII), sângele nu coagulează. Nu coagulează la oameni, dar coagulează la alte animale cum ar fi balenele şi delfinii. Dar totuşi, pentru ca Behe să aibă dreptate ar trebui ca în orice organism coagularea să nu fie posibilă în lipsa factorului XII. Cum atunci, dacă sângele se coagulează doar dacă are un anumit număr de proteine, se coagulează totuşi şi fără anumite proteine? Dacă se iau 3 proteine, sângele tot se coagulează la unii peşti.

Un alt exemplu forte venit din parte ID-ului este sistemul imunitar. De când Behe l-a prezentat (acum vreo 12 ani) şi până în prezent s-au scris nu mai puţin de circa 60 de lucrări şi circa 10 cărţi care explică cum sistemul nostru imunitar a evoluat. Pus în faţa acestor dovezi în cazul Dover (unde s-a decis dacă Intelligent Design-ul să devină sau nu materie de şcoală), Behe a răspuns că tot nu sunt dovezi suficiente…

Mai mult decât atât, se pot explica uşor anumite mecanisme prin care organismele complexe pot evolua. Un model ar putea fi ceea ce se numeşte preadaptare, când o anumită trăsătură biologică îşi schimbă funcţionalitatea. Cel mai cunoscut exemplu este cel al penelor în cazul păsărilor care, iniţial au evoluat pentru a regla temperatura corpului păsărilor, iar mai târziu au fost adaptate pentru zbor.

O altă metodă prin care ar fi putut evolua unele organisme complexe este următorul: se dezvoltă anumite părţi cu anumite funcţionalităţi, şi tot aşa încă câteva părţi cu ajutorul celor dinainte. Se întâmplă uneori însă ca un anumit complex biologic să ajungă la un stadiu în care nu mai are nevoie de anumite părţi de care s-a folosit pentru a evolua şi se eliberează de acestea. Acest proces ne poate face foarte greu să determinăm cum a evoluat acea parte a organismului pentru că nu mai avem anumite părţi cu ajutorul cărora a evoluat.

După umila mea părere, ireductibilitatea complexă ar fi cel mai bun argument pentru design. Cu toate acestea, după cum bine s-a văzut, nu avem motive să credem că există astfel de organisme. ID-ul îşi taie craca de sub picioare. So long Behe!

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...