De ce ţărâna?

Posted on Iunie 25, 2009. Filed under: Creationism, Religie | Etichete:, , , , |

Pentru mulţi creaţionişti, răspunsul la întrebarea “de ce a creat Dumnezeu pe om din ţărână?” e unul extrem de simplu: “Pentru că aşa a vrut El. E un mister, nu e treaba noastră” etc. Răspuns, după cum era de aşteptat, care nu explică nimic. Singurul mister aici este cum naiba poate cineva să creadă aşa ceva mai ales că avem motive bune să înţelegem de ce “ţărâna” este folosită de către autorul Genezei.

Una din cele mai vechi îndeletniciri ale omului este ceramica (olăritul). Aceasta, foarte populară în Orientul Mijlociu, era considerată cea mai nobilă activitate (?) a omului. Asta pentru că olăritul imita într-un fel acţiunea zeilor de a crea ceva din haos, ceva aparent nefolositor şi fără formă (haosul primordial) era transformat în ceva folositor, cu un scop anume.

Şi-acum să gândim puţin: dacă cea mai nobilă meserie e cea de olar, şi meseria de olar foloseşte ca material ţărâna, atunci cel mai nobil creator dintre toţi din ce material va crea? Evident, din ţărână. Creaţia, aşa cum este atribuită lui Dumnezeu, nu este nici pe departe o încercare de relatare ştiinţifică a apariţiei omului pe pământ, ci mai degrabă o laudă adusă lui Dumnezeu care este vizionat ca cel mai nobil dintre toţi creatorii.

Destul de probabil ca evreii să nu fi fost autorii originali ai acestei idei, ci vreuna din civilizaţiile Orientului Mijlociu. Oricine ar fi fost de vină pentru idea asta, important de reţinut este că miturile de creaţie nu sunt ştiinţifice. A le numi aşa înseamnă să nu ştii nimic nu doar despre ştiinţă, dar şi despre religie.

Culmea, tot evoluţioniştii sunt consideraţi cei ignoranţi. Oh really? Ca să crezi în creaţia literală din Geneză trebuie să:

–          Nu ştii nimic despre evoluţie.

–          Nu ştii nimic despre religie, prin asta mă refer la felul în care ştim că se formează miturile, cum se dezvoltă şi răspândesc ideile religioase. De altfel, trebuie să negi existenţa celui mai puternic motor din istoria religiilor: sincretismul religios (faptul că o anumită cultură împrumută idei religioase de la alte culturi pe care mai apoi le dezvoltă diferit faţă de acestea: cum este cazul creaţiei din ţărână).

–          Să crezi într-un proces care este imposibil dpdv. ştiinţific (vezi: Singura cale: evoluţia)

Închei cu un citat super din Origen, unul din cei mai importanţi părinţi ai bisericii, despre geneză,  pe care tot vroiam să-l menţionez (atenţie: scris în secolul III!!):

„For who that has understanding will suppose that the first, and second, and third day, and the evening and the morning, existed without a sun, and moon, and stars? And that the first day was, as it were, also without a sky? And who is so foolish as to suppose that God, after the manner of a husbandman, planted a paradise in Eden, towards the east, and placed in it a tree of life, visible and palpable, so that one tasting of the fruit by the bodily teeth obtained life? And again, that one was a partaker of good and evil by masticating what was taken from the tree? And if God is said to walk in the paradise in the evening, and Adam to hide himself under a tree, I do not suppose that anyone doubts that these things figuratively indi­cate certain mysteries, the history having taken place in appearance, and not literally.” (De Principiis IV, 3, 1 [6]).

Tare, nu? 🙂

Ideea argumentării dată de: Au existat realmente Adam şi Eva?

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 36 so far )

Hai că se poate!

Posted on Septembrie 9, 2008. Filed under: apologetica, Creationism, evolutionism, video | Etichete:, , , , |

Spuneam într-un post recent că evoluţia şi Biblia se pot armoniza . Eu aş îndrazni să spun nu numai că se armonizează, dar majoritatea argumentelor aduse împotriva evoluţionismului sunt pur şi simplu extrem de slabe. Am să enumăr argumentele pe care le-am auzit de-a lungul timpului şi am să vă spun de ce nu cred că au vreun sens:

1. Unul din cele mai recurente argumente sună aşa: Biblia spune că Dumnezeu ne-a creat după imaginea Sa, nu că am fi evoluat în imaginea sa. În primul rând, „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”, nu are nimic de-a face cu trupul, ci cu sufletul. De fapt, e imposibil să aibă ceva în legătură cu trupul pentru că asta ar însemna că şi Dumnezeu are trup. Asta ar contrazice Ioan 4:24, dar oricum nu asta e marea problemă, ci faptul că dacă Dumnezeu ar fi într-adevăr şi fizic, El nu ar fi putut crea universul. O fiinţă 3D nu poate crea un univers 3D. Trebuie neapărat să se afle înafara sa, să-l transceandă.
2. Biblia spune că nu a existat moarte înaintea căderii omului în păcat. That’s a big fat lie! Principalul verset utilizat pentru a sugera o astfel de interpretare este Romani 5:12 „De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit.” Oricine poate vedea că Pavel nu se referă la vreun animal sau vreo plantă, ci doar la oameni. La fel se întâmplă şi cu Corinteni I 15:21.
3. Argumentul se extinde la Geneză 1:17: „Dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit”. Adam şi Eva nu au murit în ziua în care au păcătuit, deci rămâne posibilă doar varianta ce se referă la moartea spirituală datorită căderii în păcat. Interesant e totuşi că versetul de mai sus nu are sens decât dacă Adam ştia ce înseamnă moartea. El nu întreabă ce este moartea, deci cel mai probabil ştia ce este pentru că o văzuse întâmplându-se în natură.
4. Celebra argumentare prin apelare la emoţie: „Tu crezi că Dumnezeu ar lăsa să moară atâtea animale nevinovate de-a lungul a mii de ani?” Bu-hu-hu. Şi cu ce mă ajută că ar fi murit după căderea omului în păcat? Animalele nu posedă suflet, deci ele nu au nicio treabă cu Dumnezeu, nu trebuie să dea niciun fel de răspuns pentru ceea ce fac. Dar dacă ele nu pot păcătui, este drept ca Dumnezeu să lase să moară animale din cauza greşelilor omului? Nu te omor azi că te omor mâine. Argumentul ăsta e zero. Plus că, dacă animalele au murit doar după cădere, ce făceau carnivorele cu colţii? Mâncau plante?

5. Evoluţionismul contrazice Geneza 2:7: „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţarina pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.” Slabe şanse să se fi întâmplat aşa literalmente. Pe lângă faptul că versetul ar complica mai mult lucrurile în loc să explice ceva, cum poate cineva alege dintre acest verset şi Sura 96:1-2 din Coran care ne informează că am fost creaţi dintr-o picătură de sânge? Cred că o interpretare metaforică e bine venită. Ar putea să sublinieze (îmi dau şi eu cu părerea) umilinţa naturii umane, în contrast cu cea divină, vezi antiteza cer-pământ. Noi suntem mici, Dumnezeu e mare, noi suntem jos, Dumnezeu e sus (“jos” şi “sus”, evident, tot metaforic).

Singurul punct, al cincilea, în cazul în care e adevărat, ar putea denunţa evoluţionismul. Mă rog, l-ar denunţa din perspectivă biblică, el rămâne aşa (adevărat) cu sau fără texte sfinte.

Dacă eşti credincios şi vrei să dai o şansă evoluţionismului, poţi începe de aici:

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 8 so far )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...