Calul, măgarul şi catârul

Posted on Iunie 29, 2009. Filed under: Creationism, evolutionism | Etichete:, , , , |

Am primit în secţiunea de comentarii a post-ului “Singura cale: evoluţia” următoarea observaţie:

Uite, de ex ai putea considera catarul forma tranzitionala de la magar la cal. Dar nu e asa. Catarii sunt rezultatul imperecherii calului cu magarul. Catarii nu se pot reproduce, sunt sterili. Daca magarul si calul ar exista numai in arhiva fosilifera, cei care ar descoperi o fosila de catar ar afirma:”iata dovada tranzitiei magarului catre cal.” Insa nu sunt in stare sa explice metabolismul, fenomenul aparitiei catarului.

Problema pare legitimă, dar nu ridică deloc dificultăţi.

Prima observaţie pe care ţin neapărat să o fac este legată de concluzia ce este trasă în cazul scenariului:  “iata dovada tranzitiei magarului catre cal.” De ce această concluzie şi nu: “iata dovada tranzitiei calului către măgar”? Atât timp cât înţelegi ce este evoluţia, această întrebare vine în mod natural. Din păcate mulţi au o viziune mult prea simplistă asupra evoluţiei şi nu înţeleg că evoluţia se aseamănă cel mai bine unui arbore, nu unei linii drepte. Doar din această observaţie se poate vedea cât de multe devin posibilătăţile rezolvării problemei de mai sus: putem avea mai mult de 13.

6 sunt aranjamente: cal-măgar-catâr, cal-catâr-măgar, măgar-cal-catâr,măgar-catâr-cal,catâr-cal-măgar,catâr-măgar-cal. La acestea se adaugă posibilitatea descendenţei comune. Calul poate fi strămoşul comun al măgarului şi al catârului, plus celelalte două cazuri.

Astea, pe lângă cazurile în care cele 3 au evoluat independent, sau doar 2 dintre ele au evoluat independent…

Iată cum arată arborele evoluţiei calului de pe talkorigins:

horses

Reţineţi deci: evoluţia se aseamănă unui arbore, nu unei linii drepte. Revenind, la tema de bază a articolului, cum am putea totuşi şti că ceva este o fosilă tranziţională între două specii sau nu? Iată câteva dintre metodele utilizate:

  1. Datarea: datarea unei fosile noi ne dă din start o idee bună pentru a şti unde anume ar trebui să o aşezăm în arborele vieţii. Dacă avem 2 fosile, una X (datată la 1 milion de ani) şi una Y(2 milioane), o nouă descoperire a unei fosile Z la 3 milioane de ani va exclude considerarea lui Z ca fiind descendent al lui X şi Y. Dacă, în schimb, Z ar fi datat la 1,5 mil de ani, atunci se poate ca Z să fie o formă tranziţională între Y şi X. Chiar şi aşa rămânem doar la stadiul de “poate”; se poate la fel de bine (ţinând cont de structura de arbore a evoluţiei) ca ele să nu aibă deloc nicio legătură, sau ca două fosile să aibă şi a treia nu. Pentru a şti cu mai multă precizie legătura dintre X,Y şi Z există…
  2. Anatomia comparată: una din frumuseţile unei teorii ştiinţifice în toate regula este puterea de predicţie, putere ce se face simţită foarte mult în cazul comparării unor anatomii. De exemplu, dacă X este un animal ce are o copită cu 2 degete, iar Y are 4 degete şi dacă noua descoperire Z are 5 degete, slabe şanse să fie fosilă intermediară între Y şi X.  Z ar trebui să aibă undeva între 2 şi 4 degete. Sigur, există mult mai multe lucruri de luat în considerare (dimensiuni, formă), precum şi alte multe alte părţi ale corpului (dacă cauţi intermediar între peşte şi vieţuitoare de pământ te uiţi la mecanismul de respirare, sistemul auditiv etc.). Toate astea ne ajută însă să ştim mai bine unde să-l plasăm pe Z. Există multe scenarii, şi scopul meu nu este să le enumăr pe toate, ci să dau doar câteva exemple pentru o bună înţelegere a problemei. Să trecem şi la…
  3. Genetica: genetica oferă, nu doar în cazul fosilelor, pe departe cea mai bună mărturie pentru evoluţionism. Astăzi, putem extrage ADN din fosile, iar de-aici încolo totul devine floare la ureche. Genetica oferă cea mai bună aproximare a locului unui organism în arborele vieţii. Printre mecanismele ce se iau în considerare se numără: retroviruşii, similitudinea codului (cromozomi, gene), rămăşiţe de cod etc.

Acestea fiind zise, să ne întoarcem la problema iniţială. Dacă, într-adevăr, am avea doar 3 fosile: cal, măgar şi catâr, am putea să ne dăm seama că ultimul a apărut din împreunarea celor doi? Absolut. În primul rând, datarea trebuie să aibă următorul rezultat: calul şi măgarul să existe la momentul când apare catârul, altfel scenariul nu ar fi posibil. Mai apoi, genetica ar termina toată treaba. Când ne gândim doar la retroviruşi şi câte minuni pot face… dacă catârul ar apărea ca (,) cuplarea calului cu măgarul, evoluţia prezice că în ADN ar trebui să avem secvenţe retrovirale de la ambele specii (cal, respectiv măgar) de aceleaşi dimensiuni şi informaţie şi în aceleaşi locuri. Altfel, dacă catârul ar fi tranziţia dintre măgar şi cal, secvenţele retrovirale ar arăta altfel, ar da cu totul altă mărturie. Mai exact, măgarul şi catârul ar trebui să aibă mai multe secvenţe retrovirale în comun (de aceeaşi secvenţă şi poziţie) decât ar avea măgarul şi calul şi mai mult, catârul şi calul ar avea mai multe secvenţe retrovirale în comun decât măgarul şi calul. Doar retroviruşiiar putea dovedi, chiar dacă am avea doar 3 fosile în toate lumea, că cele 3 au evoluat independent şi se află pe ramuri diferite ale arborelui vieţii. Să reformulez ce-am spus mai sus: nu ai cum să nu te prinzi din ADN care este relaţia dintre cal, măgar şi catâr, NU AI CUM!

Prezentarea mea este una extrem de sumară, detaliile la care se pot ajunge când se studiază relaţia dintre două specii sunt incredibile. Nici măcar criteriile generale menţionate nu sunt singurele care se pot folosi, mai sunt destule precum localizarea geografică, embriologia etc.

În încheiere, un “must see” despre cea mai elegantă dovadă a evoluţiei (sumaţia):

Anunțuri
Citește articolul întreg | Make a Comment ( 45 so far )

De ce ţărâna?

Posted on Iunie 25, 2009. Filed under: Creationism, Religie | Etichete:, , , , |

Pentru mulţi creaţionişti, răspunsul la întrebarea “de ce a creat Dumnezeu pe om din ţărână?” e unul extrem de simplu: “Pentru că aşa a vrut El. E un mister, nu e treaba noastră” etc. Răspuns, după cum era de aşteptat, care nu explică nimic. Singurul mister aici este cum naiba poate cineva să creadă aşa ceva mai ales că avem motive bune să înţelegem de ce “ţărâna” este folosită de către autorul Genezei.

Una din cele mai vechi îndeletniciri ale omului este ceramica (olăritul). Aceasta, foarte populară în Orientul Mijlociu, era considerată cea mai nobilă activitate (?) a omului. Asta pentru că olăritul imita într-un fel acţiunea zeilor de a crea ceva din haos, ceva aparent nefolositor şi fără formă (haosul primordial) era transformat în ceva folositor, cu un scop anume.

Şi-acum să gândim puţin: dacă cea mai nobilă meserie e cea de olar, şi meseria de olar foloseşte ca material ţărâna, atunci cel mai nobil creator dintre toţi din ce material va crea? Evident, din ţărână. Creaţia, aşa cum este atribuită lui Dumnezeu, nu este nici pe departe o încercare de relatare ştiinţifică a apariţiei omului pe pământ, ci mai degrabă o laudă adusă lui Dumnezeu care este vizionat ca cel mai nobil dintre toţi creatorii.

Destul de probabil ca evreii să nu fi fost autorii originali ai acestei idei, ci vreuna din civilizaţiile Orientului Mijlociu. Oricine ar fi fost de vină pentru idea asta, important de reţinut este că miturile de creaţie nu sunt ştiinţifice. A le numi aşa înseamnă să nu ştii nimic nu doar despre ştiinţă, dar şi despre religie.

Culmea, tot evoluţioniştii sunt consideraţi cei ignoranţi. Oh really? Ca să crezi în creaţia literală din Geneză trebuie să:

–          Nu ştii nimic despre evoluţie.

–          Nu ştii nimic despre religie, prin asta mă refer la felul în care ştim că se formează miturile, cum se dezvoltă şi răspândesc ideile religioase. De altfel, trebuie să negi existenţa celui mai puternic motor din istoria religiilor: sincretismul religios (faptul că o anumită cultură împrumută idei religioase de la alte culturi pe care mai apoi le dezvoltă diferit faţă de acestea: cum este cazul creaţiei din ţărână).

–          Să crezi într-un proces care este imposibil dpdv. ştiinţific (vezi: Singura cale: evoluţia)

Închei cu un citat super din Origen, unul din cei mai importanţi părinţi ai bisericii, despre geneză,  pe care tot vroiam să-l menţionez (atenţie: scris în secolul III!!):

„For who that has understanding will suppose that the first, and second, and third day, and the evening and the morning, existed without a sun, and moon, and stars? And that the first day was, as it were, also without a sky? And who is so foolish as to suppose that God, after the manner of a husbandman, planted a paradise in Eden, towards the east, and placed in it a tree of life, visible and palpable, so that one tasting of the fruit by the bodily teeth obtained life? And again, that one was a partaker of good and evil by masticating what was taken from the tree? And if God is said to walk in the paradise in the evening, and Adam to hide himself under a tree, I do not suppose that anyone doubts that these things figuratively indi­cate certain mysteries, the history having taken place in appearance, and not literally.” (De Principiis IV, 3, 1 [6]).

Tare, nu? 🙂

Ideea argumentării dată de: Au existat realmente Adam şi Eva?

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 36 so far )

Ce nu înseamnă evoluţie

Posted on Februarie 19, 2009. Filed under: Creationism, evolutionism | Etichete:, , , , , |

E surprinzător de folositor ca atunci când vrei să înveţi sau să vorbeşti despre ceva, să cunoşti mai întâi ce înseamnă acel ceva (vorba matematicianului: o problemă înţeleasă este pe jumătate rezolvată). Aşadar, o definiţie (via wikipedia) a evoluţiei ar fi bine venită pentru cei care încă nu înţeleg la ce se referă ea:

Evoluţie = în genetică, termenul evoluţie desemnează fenomenul prin care caractere noi, utile speciei, apărute la un individ şi transmise descendenţilor acestuia ajung să fie adoptate de o populaţie. Evoluţia stă la baza speciaţiei (adică apariţia unor specii noi din specii existente).

Teoria evoluţionistă = o teorie în biologie care explică apariţia diferitelor tipuri de plante şi animale (ca şi a altor forme de viaţă ale Terrei) prin pre-existenţa altor tipuri, diferenţele între acestea fiind datorate unor modificări produse în generaţii succesive.

După cum bine se vede din definiţie, spre surprinderea multora, evoluţia nu are nimic de-a face cu apariţia vieţii pe pământ. Asta este treaba unei alte teorii numită abiogeneză: a nu se încurca cele două şi a nu se crede că dacă una este greşită, şi cealaltă este din oficiu.

Dr. Kent Hovind a.k.a. Dr. Dino este unul dintre cei mai faimoşi creaţionişti de peste hotare. Pentru el există nu mai puţin de 6 tipuri de evoluţie:

– cosmică: Big bang => hidrogen

– chimică: evoluţia elementelor chimice

– planetară: evoluţia planetelor şi a stelelor

– organică: viaţă din ne-viaţă

– macroevoluţie: evoluţie de la o specie la alta

– microevoluţie: schimbări în interiorul unei specii

Hovind habar n-are ce e aia evoluţie. El ia cuvântul din popor, unde evoluţie=ieri am luar 8 şi azi am luat nota 9, şi-l aplică cum îi convine lui unor teorii ştiinţifice. Evoluţia ca teorie biologică e bine definită (vezi definiţia) şi nu are nimic de-a face cu evoluţia elementelor chimice şi astrofizica (primele 3 puncte). Evoluţia aşa-zisă organică e abiogeneza. Singurele care au de-a face cu evoluţia biologică din lista lui sunt ultimele două, care defapt sunt acelaşi lucru. Macroevoluţie=microevoluţie pe o perioadă mai lungă de timp. Dacă creaţioniştii doresc să folosească ceva care să denumească evoluţia dintr-o specie în alta, să facă bine să caute un alt cuvânt decât macroevoluţie! Macroevoluţia nu înseamna asta, dar prin folosirea unui termen pe care şi biologii îl folosesc din când în când reuşesc să bage în ceaţă cetăţeanul de rând care, în eventualitatea în care aude cuvântul se gândeşte automat la definiţia greşită oferită de creaţionist.

Să revenim la lista de mai sus. În prezentările sale, Hovind începe prin a expune „minciunile” din primele 4 tipuri de „evoluţie”, după care trece la macroevoluţie. De ce? Dacă reuşeşti să induci prostimea în eroare că primele 4 teorii sunt greşite, cu atât mai uşor o va face cu evoluţia biologică. Nu de alta, dar creaţioniştii au probleme serioase în a înţelege sensul unor cuvinte, deci dacă celelalte teorii care conţin cuvântul „evoluţie” sunt greşite, şi cea biologică trebuie să fie.

Tot din definiţie se poate vedea că evoluţia nu este o religie. „Trebuie să crezi că e adevarată, deci tot o religie e şi asta”. Nu numai că cineva ce spune asta n-a înţeles nimic din evoluţia, dar nu a înţeles nimic din religie! Pentru mine, când cineva îmi spune asta, creierul meu traduce automat afirmaţia în „Sunteţi la fel de proşti ca şi noi”. Sincer, ce idiot ar aduce un astfel de argument?

Şi, la fel cum evoluţia nu e religie, creaţionismul nu e ştiinţific. Ştiinţa se ocupă doar de fenomene naturale. Creaţia este considerată un act supranatural, nu are nicio treabă şi nici nu ar trebui (dacă este adevărată) să poată fi explicată ştiinţific. Din nou, acelaşi sfat care l-am dat şi mai sus creaţioniştilor: găsiţi alt cuvânt, „ştiinţă” e folosit deja.

Listele creaţioniste se poartă şi pe la noi, cum ar fi aceea ce poate fi găsită pe apologeticum.wordpress.com care conţine o înlănţuire a explicaţiilor naturale ale vieţii oferite de-a lungul timpului. Titlu: Din istoria evoluţionismului. Alte minciuni şi alţii care nu înţeleg despre ce vorbesc. Din sfânta definiţie se vede clar de ce lista este o prostie: ba se vorbeşte despre trecerea de la non-viaţă la viaţă (treaba abiogenezei), ori se vorbeşte despre un proces ce nu este evolutiv. Doar pentru că explicaţia oferită este naturală, asta nu înseamnă că e evoluţie. Evoluţia are mecanismele ei specifice, orice altă explicaţie ce iese din raza acesteia îi trebuie un nou cuvânt şi o nouă definiţie. Şmecheria e aceeaşi: să vezi cât de stupide sunt teoriile evolutive oferite de-alungul timpului, şi tu să crezi automat că şi adevărata teorie a evoluţiei (pentru cei de pe apologeticum: aceeaşi Mărie cu altă pălărie, adică aceeaşi teorie cu alte explicaţii) este falsă.Exemple selectate:

Anaximandru (610-546 î. Hr.) credea că animalele au apărut din mare datorită căldurii solare; că la început erau acoperite cu o scoarţă de spini pe care apoi au pierdut-o.

Lucreţiu (98-55 î. Hr.) afirma că speciile au apărut prin combinarea întâmplătoare a unor elemente.

Albertus Magnus (1193-1280) era convins că plantele pot trece dintr-o specie în alta sub influenţa solului, a nutriţiei sau a altoirii. Credea că orzul se poate transforma în grâu, iar stejarul în viţă de vie.

Jean-Pierre Antoine de Monet, cavaler de Lamark (1744-1829), naturalist francez, considera că vietăţile au apărut spontan şi apoi au evoluat de la simplu la complex.

Niciuna nu este evoluţie biologică, chiar dacă Lamark a fost pe aproape: el a greşit mecanismul (credea că un individ îşi schimbă trăsăturile în timpul vieţii şi le transmite descendenţilor. ex: unei girafe i se lungeşte gâtul, deci descendenţii vor avea gâtul cel puţin la fel de mare. Pe-aproape, dar nu evoluţie).

Nu e de mirare de ce creaţioniştii nu înţeleg argumentele pro-evoluţie: au probleme cu înţelegerea unor cuvinte&expresii, cu atât mai greu trebuie să le fie cu probabilităţile, genetica & others. Fericiţi cei săraci cu duhul…

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 20 so far )

Alianţa Familiilor, stai jos! Nota 2!

Posted on Februarie 16, 2009. Filed under: evolutionism, Fundies | Etichete:, , , , , , |

Trebuie să citeşti asta: http://www.protejarea-familiei.com/minedu.pdf.  Este vorba despre scrisoarea deschisă adresată de AFR domnului Cristian Adomniţei, în problema predării evoluţionismului în şcolile din România a.k.a. dovada faptului că unii încă mai trăiesc în Evul Mediu… şi le place. Nu pot să nu comentez pe marginea acestei scrisori de-a dreptul penibile. În italic aveţi textul original, restul sunt comentariile mele. Here we go:

Majoritatea covărşitoare a constituenţiei pe care AFR o reprezintă a fost educată sub regimul comunist. Ne amintim cu oroare îndoctrinarea în evoluţionism la care regimul comunist ne-a supus, iar experienţele care le-am acumulat atunci nu dorim să fie împărtăşite de copiii noştri sau de generaţia tânără.

Tot stau şi mă întreb: dacă oamenii ăştia au fost îndoctrinaţi în evoluţionism, de ce naiba nu ştiu nimic despre el? Noi, cei care am fost îndoctrinaţi într-o anumită religie ştim cu ce se mănâncă treaba în religia respectivă, ei de ce nu ştiu nimic despre evoluţie?

Evoluţionismul nu este o ştiinţă demonstrată tangibil. Doar în ultimele decade aproximativ 700 de oameni de ştiinţă la nivel de doctorat au pus sub semnul întrebării acurateţea darwinismului şi a evoluţiei.

Hmmm…curios, de ce mi se pare mie cunoscută cifra 700? Poate de aici: According to Newsweek in 1987, „By one count there are some 700 scientists with respectable academic credentials (out of a total of 480,000 U.S. earth and life scientists) who give credence to creation-science…”. 700 poate părea o cifră mare, dar din 480000 înseamnă în procente 0,14583333…%, asta însemnând că circa 99,85% din specialiştii americani acceptă teoria evoluţiei.

La fel, în 2006, un sondaj de opinie organizat de Pew Research Center arată că doar 26% din populaţia Statelor Unite acceptă evoluţionismul, iar 42% îl resping din start. Sondajul e relevant nu numai pentru că e recent, dar mai ales pentru că a fost efectuat în cea mai avansată, din punct de vedere ştiinţific şi tehnologic, societate contemporană.

Când vine vorba de ştiinţă, opinia publică este absolut irelevantă. Specialiştii contează, restul pot tăcea din gură. Un astronom nu are treabă cu evoluţia şi nici un biolog cu fizica cuantică, părerea lor e relevantă doar în domeniul în care s-au specializat. La fel de bine s-ar putea întreba de ce iarna e mai frig ca vara şi pun pariu că majoritatea americanilor super-avansaţi ar spune că motivul este faptul că soarele se îndepărtează de pământ. Apropo, cum sunt ei aşa dezvoltaţi, ar trebui să ştie mai bine care denominaţie creştină e cea adevărată, şi cum abia găseşti picior de ortodox în SUA…

Suntem de asemenea îngrijoraţi pentru că bunăstarea intelectuală a părinţilor noştri implică şi drepturile noastre ca părinţi de a le forma educaţia în conformitate cu valorile noastre ca părinţi. Nu e deci potrivit să se impună asupra copiilor vederi pseudo-ştiinţifice care sunt respinse de majoritatea covărşitoare a părinţilor lor.

Oare părinţii ştiu ce îi învaţă profesorii pe copii la şcoală? La matematică, fizică, informatică, nu de alta dar dacă nu, ar trebui repede informaţi şă-şi dea cu părerea asupra programei. Să nu cumva să fie vreo teorie nasoală în manualele de fizică gen Big Bang-ul (despre care am făcut câte ceva) sau să nu conţină manualele de filozofie vreun citat gen „Omul este un animal biped fără pene” (Platon)…ce ostentativ, dacă se apucă copii să se arunce de pe acoperişul şcolilor ca să testeze afirmaţia? E clar, afară cu păgânul ăsta din manuale. Dar fiţi atenţi la următorul raţionament:

Libertatea de conştiinţă trebuie să ţină seama şi de dreputirle părinţilor de a-şi educa copiii în spiritul pe care ei îl aleg şi îl găsesc potrivit. Orice drept conferit de societatea civilă este exercitat în relaţie cu alte drepturi. Deseori, aceste drepturi nu sunt compatibile, ci în conflict. În această ierarhie a drepturilor, drepturilor celor direct afectaţi trebuie să li se acorde prioritate. În cazul de faţă, drepturilor părinţilor de a dispune de educaţia copiilor lor trebuie să li se acorde prioritate. Cât despre copii, ei nu sunt întrebaţi ce gândesc asupra acestui subiect. Ei îşi pot exprima părerea doar prin vocea părinţilor lor. Aceştia suntem noi şi milioane de alţi părinţi.

WTF??? Deci dreptul la educaţie al copilului este un drept al părintelui. Aiiii, pe asta n-o ştiam. Măcar am înţeles în final cum stă treaba cu botezul copiilor: ăştia mici nu pot să-şi exprime opinia, deci naşii sunt cei care se leapără de Satana pentru el. Ştiu adulţii ce e mai bine pentru copii. M-am liniştit.

Anticipăm că acţiunea de faţă a SPLC este doar una din multe alte acţiuni deja planificate pentru secularizarea forţată a societăţii româneşti. Întreprinse în numele libertăţii de conştiinţă, aceste acţiuni de fapt au ca obiectiv ultim eliminarea libertăţii de conştiinţă şi a pluralismului în gândire şi exprimare.

Deci prin introducerea evoluţiei sau a istoriei religiilor se elimină pluralismul în gândire…aham, acuma înţeleg de ce şefii de firmă pun mai puţine locuri de muncă: ca să angajeze mai mulţi oameni.

Eliminarea religiei şi ateizarea societăţii fac şi ele parte din această agendă agresivă de secularizare forţată. Acest fenomen nu este unic României, ci e promovat cu o agresivitate deosebită în diferite ţări europene şi în Statele Unite. Peste tot însă, societatea îşi exprimă opoziţia iar părinţii îşi afirmă dreptul de a dispune de educaţia copiilor lor.

Ce ateizare? Evoluţionismul este neutru în materie de credinţă, n-are treabă cu ateismul. Poţi să fi ateu şi totodată raelist (să crezi că extratereştrii au creat lumea şi că Biblia e cuvântul lor). Ateism = necredinţa în vreo zeitate sau zeităţi şi atât. De agresivitate nici nu mai vorbesc… dacă şi nişte campanii au devenit agresive, ce să spunem de Cruciade? E drept, acolo sunt de vină ereticii de catolici.

Amintim aici că Scrisoarea Deschisă a SPLC se bazează pe Rezoluţia emisă de Consiliul Europei pe 4 octombrie 2007 care condamna predarea creaţionismului în ţările membre, cere eliminarea lui ca subiect de studiu în şcoli şi înlocuirea lor cu darwinismul şi evoluţionismul. Nu putem fi de acord cu aceste tendinţe. Cu mici excepţii, nici restul lumii nu este de acord. În fapt, Rezoluţia a fost criticată la nivel internaţional ca fiind un abuz de autoritate din partea Consiliului Europei, fiind chiar etichetată, în editoarialele unor ziare de largă circulaţie internaţională, ca un „coşmar”, „un banc” sau „ireală”.

Din ciclul „o echipă de savanţi din Rusia a descoperit că”, pot fi informaţiile astea mai vagi de atât? Nu că ziariştii ar fi mari experţi în domeniul ştiinţei şi învăţământului.

Evoluţionismul şi teoriile politice pe care le-a generat, cum sunt totalitarianismul şi darwinismul social, au dat naştere celor mai atroce sisteme politice din secolul XX. La rândul lor, aceste sistem politice au generat cele mai intense şi tragice conflagraţii din istoria omenirii. Au suprimat drepturile omului şi au interzis exprimarea teoriilor sau opiniilor diferite cu privire la apariţia universului sau a societăţii umane.

“Astăzi consider că acţionez după voinţa Creatorului: apărându-mă de evrei, pun mâna pentru lucrarea Domnului”. Cine a spus asta? Nimeni altul decât Hitler… în timp ce Biserica Catolică se făcea că plouă.

Un viitor bazat pe evoluţionism nu va fi un viitor uman. Promotorii contemporani ai evoluţionismului au ca ultim obiectiv însăşi transformarea rasei umane. Teorii aberante de genul transspeciismului, transumanismului şi al painismului deja încep să devină la modă. Evoluţionismul de asemenea deschide uşa eugeniei şi eutanasiei. La rândul lor, aceste idei promovează ideea eliminării fiinţelor firave din societate pe baza argumentului că nu contribuie pozitiv la dezvoltarea sau perpetuarea speciei umane.

Hopa, încep să apară caii verzi pe pereţi… următorul paragraf este legendar:

Mai mult, evoluţionismul caută redefinirea noţiunii de „persoană” care să includă, de exemplu, diferite specii de animale, dar în acelaşi timp să excludă fiinţele umane nenăscute sau fiinţele care din motive medicale sunt incapabile de a raţiona. Aşa încep să se deschidă porţi pentru posibila legiferare a eugeniei şi a eutanasiei în România. În felul acesta, valoarea fiinţei umane va fi trivializată.

True, true. Parcă l-am auzit pe Dawkins că vrea să facă o nouă taxonomie în care să includă la primate, pe lângă om, ursul koala, ţiparul şi şarpele boa…hai băi ce dracu? Ăştia încep să derileze rău de tot.

România este stat suveran şi ca atare are autoritate să legifereze în domeniul educaţiei naţionale în conformitate cu valorile ei creştine şi tradiţionale. Tineretul preuniversitar din România nu are nevoie de teoriile forţate ale lui Voltaire sau Nietzsche. Voltaire, părintele ateismului modern, afăurit baza ideologică a sângeroasei revoluţii franceze din 1789, iar Nietzsche pe cea a totalitarianismului nazist. În prezent teoriile lui Nietzsche inspiră, în parte, bazele ideologice ale mişcării transumaniste. Mişcarea transumanistă are ca ultim obiectiv înlocuirea rasei umane cu o specie supraumană, un hibrid uman-robot. În România, marxismul, mergând mână în mână cu evoluţionismul, a creat baza ideologică a totalitarianismului comunist. Nu dorim să ne întoarcem în istorie. Dimpotrivă, dorim ca noile generaţii să beneficieze de o educaţie sănătoasă care garantează progresul societăţii. Amintim, în final, că bazele celei mai democrate şi prospere societăţi contemporane, cea americană, au fost create pe baza unor teorii adânc înrădăcinate în credinţa creştină.

Parcă evoluţionismul era de vină pentru cele mai sângeroase ideologii din istorie. Cum a reuşit Voltaire, care a trăit înainte ca evoluţia să fie cunoscută măcar, să furnizeze baza ideologică a revoluţiei franceze fără teoria lui Darwin rămâne un mister până în ziua de astăzi. „Nu dorim să ne întoarcem în istorie” a se citi „Preferăm să rămânem în Evul Mediu” + Flash-news: la baza societăţii americane stă secularismul, nu creştinismul. Am păstrat pentru final, deşi e pe la începutul scrisorii, următoarea bijuterie:

Copiii în general pot fi uşor îndoctrinaţi având în vedere că facultăţile lor intelectuale nu sunt dezvoltate suficient. Nu găsim de bun augur deci impunerea asupra lor a unei teorii care se pretinde ştiinţifică, dar care de fapt e pură speculaţie.

Pot înţelege de ce indivizii de la AF au probleme cu înţelegerea evoluţionismului, poate n-au dat săracii de vreo sursă sau persoană care să le explice cum stă treaba, pur şi simplu sunt ignoranţi în domeniu, dar oameni buni… IPOCRIZIA şi dublul standard miros de la o poştă! Cum naiba să spui că predarea evoluţionismului e îndoctrinare şi în acelaşi timp să nu te prinzi că exact acelaşi lucru faci şi tu prin susţinerea predării religiei pe confesiuni în şcoli şi, evident, în căminul propriu? Cum să blamezi evoluţionismul pentru doctrine politice şi să nu te uiţi să vezi câte războaie s-au datorat religiei şi în ce teocraţie trăim în România? În spitale preoţi, în închisori preoţi, la deschiderea anului şcolar preoţi… Cum poţi blama evoluţionismul cum că ar facilita eliminarea celui slab când faci parte dintr-o instituţie a cărei tradiţie e sinonimă cu misoginismul, homofobia şi antisemitismul? Închei brusc prin a le dedica celor din AF următoarele versete (Matei 7:3-5): De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău? Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 17 so far )

Filozofia lui Darwin

Posted on Februarie 11, 2009. Filed under: Darwin, evolutionism | Etichete:, , , , , |

Post inspirat de: Daniel Dennett – Darwin’s Dangerous Idea

Printre cei mai buni şi cunoscuţi filozofi ai tuturor timpurilor au fost oamenii de ştiinţă, oameni care prin ideile lor au schimbat felul în care vedem lumea: Galilei, Copernic, Kepler sau Einstein, cu toţii ne-au pus serios pe gânduri. Din lungul şir care poate fi enumerat aici nu poate lipsi Charles Darwin care a contribuit cu una din cele mai frumoase şi totodată înfricoşătoare idei: evoluţia.

Ce este cel mai înfricoşător în orice teoria este inversiunea care o produce în mintea noastră: am condus tot timpul pe partea dreaptă, de mâine circulăm pe cea stângă; realitatea rămâne aceeaşi, dar noi o percepem altfel.

Din 1859 începând, de când Darwin şi-a publicat celebra operă, complexitatea vieţii nu a mai fost monopolul zeilor. Oamenii primitivi construiau unelte simple, nu vedeau o cauză care era mai grozavă decât efectul, nu vedeau o unealtă care să-l şlefuiască pe om, ci doar vice-versa. Deci în ce constă inversiunea produsă de Darwin? În faptul că a introdus ideea că ceva simplu poate produce ceva mai complex decât el însuşi, ceva mai puţin frumos poate produce ceva mai frumos.

O altă idee revoluţionară ce a venit o dată cu Darwin este, cum spunea Robert Beverley MacKenzie în 1868, „In order to make a perfect and beautiful machine, it is not requisite to know how to make it ” („Pentru a creea o maşină perfectă, nu este necesar a se ştii cum”). Ideea că un organism poate, fără să vrea, sau fără să fie ajutat de ceva din afara lui cu scopul bine determinat de a-l modifica este şi astăzi una din cele mai folosite argumente împotriva evoluţionismului. Culmea (sau nu), tot evoluţia este cea care explică cel mai bine această nevoie a noastră de a vedea natura dintr-o perspectivă teleologică: strămoşii noştrii aveau tendinţa să vadă agenţi în spatele fenomenelor, astfel se puteau apăra de inamici. Dacă un tufiş se mişca, omul credea că o vieţuitoare se află în el; vântul nu era un răspuns bun pentru că dacă era greşit te putea costa viaţa. Am fost „programaţi”, spre binele nostru, să vedem astfel de agenţi şi nici astăzi mulţi nu pot înţelege din cauza asta de ce în natură lucrurile nu merg cu un scop anume.

Selecţia naturală are implicaţii asupra felului în care ne folosim de una din bijuteriile evoluţiei: limbajul. Darwin a ucis esenţialismul: o specie nu este ceva ce posedă caracteristici constante în timp, ci îşi schimbă în continuu structura şi proprietăţile. Astfel, selecţia naturală constituie un „consciousness raiser” care ne aduce aminte că noi suntem cei ce clasificăm lucrurile în natură după criteriile noastre. Dar de la criteriile noastre până la ceva universal adevărat despre o anumită specie e multă cale (deşi văd că (,) creaţioniştii o parcurg destul de uşor). Nu există bariere magice în natură, pe acelea le creem noi: microevoluţia şi macroevoluţia sunt acelaşi lucru, atât că macroevoluţiei îi trebuie mai mult timp; o specie se transformă în altă specie, depinde de noi dacă ne lăsăm sau nu păcăliţi de limbaj.

Gradualismul este o altă caracteristică a evoluţiei prin care se explică elegant felul în care speciile au putut evoluat. Fără acest concept nu e de mirare că oamenilor le-a venit greu a crede că un lucru poate produce un altul diferit de el însuşi. Dacă toate mamiferele au glande mamare de la părinţi, atunci de unde şi-a „procurat” primul mamifer glandele respective? Soluţia era, evident, supernaturală, însă de la Darwin încoace putem înţelege cum un organism poate lăsa prin ADN ceva mai mult decât posedă urmaşilor săi.

Mulţi oameni de ştiinţă au adus idei revoluţionare, dar aceasta a lui Darwin pare să le întreacă pe toate. Galilei a arătat că Pământul se învârte în jurul Soarelui, atacând concepţia vremii şi interpretarea literară a textelor sfinte. La fel a făcut şi Darwin cu teoria sa. Kepler a demonstrat că orbitele planetelor sunt elipse, deşi se credea că sunt cercuri (motivul: cercul este figura perfectă, deci orbitele create de un creator perfect nu puteau fi altfel), arătând lumii că natura nu e perfectă şi că lucrurile stau ca şi cum nu ar fi nevoie de un Creator. La fel a făcut şi Darwin cu teoria sa. Einstein a spus că timpul e relativ, Darwin a spus că specia e o noţiune relativă. Edwin Hubble a arătat că universul se expandează, deci probabil totul a pornit dintr-un singur punct; Darwin a arătat că viaţa la rândul ei porneşte dintr-un singur punct (strămoşul comun tuturor vieţuitoarelor).

Pentru toate acestea, şi pentru multe altele, trebuie să-i mulţumim naturalistului britanic. Mâine, 12 februarie 2009, se împlinesc 200 de ani de la naşterea lui Charles Darwin şi 150 de ani de la publicare Originii Speciilor. Cred că avem motive de sărbătoare, Happy Darwin Day everyone!

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Al dracului coincidenţă!

Posted on Decembrie 26, 2008. Filed under: Creationism, evolutionism, Intelligent Design | Etichete:, , , , |

Alături de cromozomul uman nr. 2, retroviruşii sunt cea mai bună dovadă a faptului că omul şi maimuţa au un strămoş comun. Retroviruşii sunt viruşi ce conţin ARN ce se revers-transcriptează în ADN pentru a se integra în genomul gazdei (cel mai cunoscut retrovirus este HIV-ul).

Majoritatea retroviruşilor afectează celulele corpului, deci înafara deranjului pe care-l cauzează în individul respectiv, nu cauzează probleme urmaşilor. Se poate întâmpla însă ca celula afectată să fie un ovul sau un spermatozoid, iar atunci secvenţa retrovirală se transmite generaţiilor viitoare şi rămâne permanent (sau pentru foarte mult timp) parte din ADN-ul indivizilor.

Acum, în ceea ce priveşte evoluţia, ceva ar fi de aşteptat: dacă omul şi maimuţa au un strămoş comun, ar trebui ca cele două specii să aibă retroviruşi identici, care au fost prezenţi în strămoş înainte de separarea celor două specii. Şi, surprize-surprize, asta se şi întâmplă (încă un loc în care evoluţia ar putea fi uşor demontată şi nu este): omul şi cimpanzeul au 7 secvenţe retrovirale identice (literalmente identice, unde retrovirus = 500 de perechi de baze). Să trecem acuma la calcule:

1 retrovirus = 500 perechi de baze (1 ADN e aproximativ 3 miliarde de perechi de baze)

posibilităţi de integrare = între 500 şi 2000, în fiecare din aceste cazuri cu posibilităţi între 100.000-250.000

Luând cel mai defavorabil caz, posibilitatea ca un retrovirus să se integreze într-un loc este de 1 la 50.000.000 (de reţinut că, la oameni şi maimuţe, nici măcar o nucleotidă nu este folosită de două ori ca spaţiu de integrare de către doi retroviruşi diferiţi).

Deci, în cazul în care omul şi maimuţa nu au un strămoş comun, care e probabilitate ca 2 retroviruşi identici să se integreze în acelaşi loc? Aproximativ 1 la 5*1014 (aproximativ pentru că ADN-ul la om şi maimuţă nu sunt chiar identice). Cred că nici nu mai are rost să mă complic să calculez probabilitatea pentru 7 astfel de cazuri, ideea este clară: aceasta este cea mai mare lucrare a lui Satan, e incredibil cum a reuşit el să păcălească oameni de ştiinţă făcând să pară că omul şi maimuţa au un strămoş comun.

Să fim serioşi, orice om onest ar trebui să recunoască că aceasta este o dovada foarte bună în favoarea evoluţiei omului dintr-o altă specie. Chiar şi Michael Behe, cel mai celebru proponent al Intelligent Design-ului, acceptă evoluţia omului (el are alte griji, precum ireductibilitatea complexă).

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 28 so far )

Micro vs. Macro

Posted on Noiembrie 29, 2008. Filed under: Creationism, evolutionism | Etichete:, , |

Printre cele mai utilizate trick-uri ale creaţioniştilor este distorsionarea unor termeni ştiinţifici astfel încât noua definiţie să le dea lor de câştig. Vorba aia: dacă dovezile nu-ţi susţin teoria, aruncă dovezile!

Campionul acestor termeni aş spune eu că este cuvântul teorie. Totuşi, incontestabil pe locul doi şi cu pretenţii de lider stă cuvântul „microevoluţie”. Ce o să-ţi spună un creaţionist? Microevoluţia (variaţia în cadrul unei specii) este un fapt incontestabil şi dovedit, macroevoluţia (transformarea unei specii în altă specie) e problema. Cuvântul ăsta m-a păcălit foarte mult şi pe mine, obişnuiam să susţin de câte ori aveam ocazia că doar macroevoluţia nu a fost dovedită. E un caz mai special de distorsionare pentru că de obicei aceasta este definiţia la care se gândeşte şi un specialist. Totuşi, creaţioniştii nu folosesc termenii cum trebuie. Ei se folosesc de această divizare pentru a crea impresia că ar fi două lucruri foarte diferite. Pentru un biolog, nu există însă mare diferenţă între cei doi termeni: macroevoluţia e pur şi simplu microevoluţie pe termen lung. Ambele se întâmplă la fel, prin aceleaşi mecanisme, din aceleaşi motive. De fapt, nici nu se utilizează foarte des aceste cuvinte pentru că nu au o importanţă deosebită în evoluţionism.

Ce e mai plauzibil?:

Scenariu 1: Macroevoluţia e microevoluţie pe termen lung: nu poţi umbla un kilometru fără să faci mai mulţi paşi.

Scenariu 2: Dumnezeu a creat ADN-ul şi i-a ordonat să nu macroevolueze.

Creaţioniştii se poartă de parcă ar fi o barieră magică care opreşte ADN-ul din transformare. Cum era de aşteptat, nu avem cunoştinţe despre aşa ceva.

Mai există o problemă: definirea speciei. Nu există vreun consens pentru stabilirea a ce determină ceva să fie o specie nouă sau nu. Aşa că, chiar dacă li se prezintă o dovadă pentru macroevoluţie, creaţioniştii pot scăpa ieftin: spun că acel animal e tot din specia respectivă şi au scăpat. Sau, mai rău, spun că e altă specie; şi cum ştiu ei sigur că ceva nu poate macroevolua, au rezolvat treaba. Niciuna din căi nu e rezonabilă.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 2 so far )

Bad ID

Posted on Septembrie 23, 2008. Filed under: Creationism, evolutionism | Etichete:, , |

George Coyne, ex-director al Observatorului Vatican: “Intelligent Design-ul nu va distruge doar ştiinţa, ci şi religia”.

Unul dintre motivele pentru care sunt împotriva creaţionismului sau ID-ului este nu doar efectul pe care aceste concepţii le au asupra ştiinţei, ci mai ales asupra religiei. Când vine vorba de ştiinţă, lucrurile merg foarte bine, specialiştii îşi văd de treaba lor, singura problemă fiind că anti-evoluţioniştii vor să creeze printre cei mai puţini educaţi în domeniu impresia că există un fel de mare dezbatere pe tema veridicităţii teoriei. NU EXISTĂ! 99,98% dintre biologi acceptă evoluţia, şi care e şansa ca cei care nu o fac pe deplin să aibă motive…să le numim religioase?
Revenind la religie. De ce dăunează aceste mişcări religiei? Pe lângă faptul că sunt neadevărate, nu dă deloc bine la credibilitate. Un sceptic sincer care doreşte să vadă dacă are ceva de oferit creştinismul nu o să caute mult dacă dă din greşeală pe site-uri pe care este informat că lumea are 6000 de ani şi că evoluţionismul este o mare farsă. Pur şi simplu nu ajută religia cu nimic, îi îndepărtează în loc să îi apropie pe sceptici. Pe sistemul Confucius “nu ştii ce e viaţa, dar vrei să ştii ce e moartea”, cum să ai încredere în oamenii ăştia când vorbesc despre transcendenţă, infinituri, eternităţi etc. când ei habar n-au ce se întâmplă în lumea din jurul lor?

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 1 so far )

Proiectul Steve

Posted on Septembrie 14, 2008. Filed under: Creationism, evolutionism, statistica, video | Etichete:, , , , , |

Una dintre metodele preferate ale anti-evoluţioniştilor de a fenta oamenii de rând este de a aduna liste masive de specialişti care nu consideră că evoluţionismul poate explica diversitatea formelor de viaţă de pe pământ. Pe lângă asta, se mai trânteşte şi câte un citat ale vreunui mare darwinist care se îndoieşte de veridicitatea teorie. Şi când vine vorba de asta, nimeni nu poate visa să-l egaleze pe Stephen Jay Gould (1941-2002). Unul din cei mai mari paleontologi şi evoluţionişti din istorie este probabil cel mai citat specialist în domeniu care şi-a pierdut „credinţa” în teoria lui Darwin. Citatul e acesta şi aveţi mari şanse să-l întâlniţi pe orice site anti-evoluţionist: „Extrem de rarele forme de tranziţie în raportul fosilic rămân ca o permanentă enigmă a paleontologiei. Arborele evoluţiei care apare în manualele noastre are date numai la vârf şi la nodurile ramurilor; restul se referă la concluzii, dar este clar că nu există dovezi din partea fosilelor. ” („Evolution’s Erratic Pace,” Natural History, vol. 86 (May 1987), p. 14.)

Acesta este un misquote. Gould a spus într-adevăr acele lucruri, dar nu se referea la lucrurile la ce s-ar gândi un creaţionist. Acesta nu se referea la fosilele tranziţionale dintre grupuri majore de organisme, domeniu în care dovezile abundă, ci la fosilele dintre specii apropiate. Oricum, Gould şi-a apărat poziţia şi a criticat de multe ori pe cei care i-au răstălmăcit cuvintele. Puteţi vedea o apărare foarte bună aici:
www.stephenjaygould.org/library/gould_fact-and-theory.html

Această metodă de a dezinforma publicul cum că evoluţia ar fi o teorie aflată în criză a fost ridiculizată şi de aici s-a născut proiectul Steve. Acesta a fost iniţiat de către National Center for Science Education, cu scopul de a parodia metoda creaţioniştilor de a aduna liste peste liste de oameni de ştiinţă ce se îndoiesc de veridicitatea teoriei. Şi, în cinstea marelui paleontolog, cei de pe listă au toţi un nume derivat de la Steve (Stephen, Stephen, Steven, Stephanie, Stefan). Spre deosebire de listele creaţioniştilor care conţin puţini biologi, cei de la NCSE au în lista lor biologi în raport de 2 la 3.

Printre organizaţiile creaţioniste care folosesc această metodă se numără: Discovery Institute’s Center for Science and Culture, Institute for Creation Research, şi Answers in Genesis. Aceste liste îi duc pe mulţi în eroare, făcându-i să creadă că e mare bătălie între specialişti. Dar numele incluse nu prea impresionează: în primul rand sunt puţini specialişti în domeniu. Asta este important, pentru că atunci când vine vorba de ştiinţă, trebuie să fie abordaţi specialiştii unei anumite ramuri. E greu să-şi dea cu părerea un astronom despre evoluţie, pentru că nu este domeniul lui. În plus, este foarte dubios cum majoritatea creaţioniştilor îşi obţin diploma de dotorat. S-au întâlnit destule cazuri în care aceştia au minţit pentru a le obţine. Cele mai dese cazuri să găsesc între geologi, care evident, n-ar obţine o astfel de diplomă în domeniu crezând că pământul are 6000 de ani.

Conform unui pol din anul 1991, în America, printre oamenii de ştiinţă, doar 5% sunt creaţionişti. Dar acest număr include toţi oamenii de ştiinţă, indiferent de domeniu, inclusiv inginerii. Dintre specialişti în geologie şi biologie, doar 0,15 % consideră creaţionismul valid, adică 700 din 480.000.
Să nu se creadă că o teorie ştiinţifică este cu atât mai adevărată cu cât mai mulţi oameni de ştiinţă o acceptă. Argumentul din autoritate nu merge aici, dar atitudinea specialiştilor se bazează pe dovezile ce pot fi văzute de toată lumea. De aceea e adevărată evoluţia, datorită dovezilor, nu datorită numărului persoanelor ce sunt de acord cu ea.

Şi când te gândeşti că în America există mult mai mulţi creaţionişti decât în orice altă ţară civilizată…eu unul nu-i văd bine pe băieţii ăştia.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

De ce nu acceptă religioşii evoluţia

Posted on Septembrie 7, 2008. Filed under: evolutionism | Etichete:, , , |

Iată câteva motive pentru care marea majoritate a credincioşilor refuză şi astăzi teoria evoluţiei. Cei care totuşi nu o fac, probabil au rezolvat punctul 4 (printre care se numără şi subsemnatul).

  1. Certitudinea: unii oameni pur şi simplu ştiu că au dreptate şi oricât de mult ai încerca să-i convingi să dea o şansă şi celeilalte părţi, ei au decis a priori ce să creadă.
  2. Trebuie să gândeşti. Multora nu le place acest proces cognitiv. Evident că de moment ce accepţi evoluţionismul trebuie să-ţi schimbi şi concepţia despre divinitate. Pentru unii, e prea mult stres.
  3. Ignoranţa: nici măcar nu şi-au pus problema. Evoluţionismul e doar o teorie, o speculaţie, fiecare e liber să creadă ce vrea, bla-bla-bla…
  4. Nu vor să renunţe la ceea ce cred. Părerea mea este că, până când textele sfinte nu vor fi reconciliate cu teoria evoluţiei, mulţi vor refuza să creadă oricât de bune şi de multe ar fi dovezile. Nu ar fi prima dată: pe vremea lui Galilei s-a întâmplat acelaşi lucru. Mult mai greu s-ar fi renunţat la geocentrism dacă lumea nu ar fi ajuns să interpreteze textele mai puţin literal ca până atunci.
  5. Pentru unii apartenenţa de lumea primatelor este o jignire mult prea mare. Vezi celebra: „Tu vrei să spui că mă trag dintr-o maimuţă?” – de obicei indiviul şi gesticulează de mama focului în acel moment; trebuie să recunoaştem că există totuşi o asemănare. De obicei aceşti indivizi sunt şi cei obsedaţi de „consecinţele” morale ale evoluţionismului. Iată ce spune Stareţ Varsanufie de la Optina (1845-1913): “Filosoful englez Darwin a creat un adevărat sistem, după care viaţa este lupta pentru existenţă, lupta celui tare împotriva celui slab, unde cei biruiţi sunt sortiţi nimicirii. El pune început unei gîndiri sălbatice, iar cei ce ajung a crede în ea nu se vor uita de două ori dacă să omoare un om, să se năpustească asupra unei femei ori să jefuiască cel mai apropiat prieten – şi vor face toate acestea liniştiţi, avînd deplina recunoaştere a dreptului lor de a săvîrşi aceste nelegiuiri.” Asta explică de ce ţările scandinave, cu cel mai mare procentaj ai adepţilor evoluţiei, au una din cele mai mici răţi a criminalităţii de pe întregul mapamond. Şi, ca să vezi ironie, cine ne-a plasat pe noi în rândul primatelor? Vreun ateu obsedat de evoluţionism? Dimpotriva, un creaţionist (Carolus Linneaus).
  6. Îndoctrinare & co.: aveţi grijă de unde vă procuraţi informaţiile! O conferinţă ţinută de către un pastor despre evoluţionism nu ar fi tocmai cea mai bună alegere. Normal, nu vă opreşte nimeni să mergeţi, dar tot timpul trebuie să vă uitaţi de cealaltă parte a gardului. O parte a poveştii pare întotdeauna plauzibilă. Până când nu examinezi dovezile din ambele părţi nu ai cum să-ţi dai seama de întregul adevăr. Şi, am ajuns la ultima categorie:
  7. Obsedaţii de diavol. C.S. Lewis spunea că atunci când vine vorba de diavol, omul poate face două greşeli: să fie obsedaţi de acesta sau să nu-l bage deloc în seama. Unii nu ascultă sfatul se pare, iar rezultatul e cât se poate de trist: oamenii de ştiinţă nu sunt decât nişte îndrăciţi ce s-au revoltat împotriva Creatorului lor. Parcă nici nu-i poţi blama pe aceştia: cine ar accepta o teorie când eşti sigur că e făcută de oameni posedaţi de diavol?
Citește articolul întreg | Make a Comment ( 6 so far )

« Intrări anterioare

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...