Şintoismul

Şintoismul este cea mai veche religie a Japoniei bazată pe o concepţie animistă asupra lumii (orice fiinţă sau obiect posedă un suflet). Şintoismul vine de la “shinto” ce înseamnă “Calea Zeilor” şi se bazează pe cinstirea unor spirite numite “kami”, suflete ale strămoşilor care s-au refugiat în locuri naturale (cascade, munţi, vulcani etc.)

Cel mai probabil şintoismul a început să se contureze ca o religie începând cu multe secole î.Cr., devenind cu timpul religia cea mai practicată a Japoniei. În secolul al VI-lea, budismul se răspândeşte în “Ţara soarelui răsare”, însă poporul rămâne în mare parte fidel religiei tradiţionale. În secolul al XIX-lea şintoismul este proclamat religie naţională, astăzi japonezii îmbinând cele două mari religii.

Scurt istoric

Perioadele mari ale universului religios japonez sunt:

“începuturile” (“originile”) – cuprinzând perioada până în secolul al VI-lea î.Cr. şi reprezintă vechiul şintoism, un amestec de obiceiuri şi tradiţii, necuplate totuşi într-o religie propriu-zisă;

A doua perioadă – situată între secolele VI î.Cr. şi XVII d.Cr., se caracterizează prin contactul lumii nipone cu spiritualitatea religioasă a continentului; în această perioadă şintoismul se formează ca religie fiind influenţată şi de budism şi anumite tradiţii chineze.

A treia perioadă – din secolul al XVII-lea până în secolul al XX-lea; perioada de cristalizare a şintoismului, când este proclamată religie de stat, deci religia naţională a Japoniei. Unele tradiţii se pierd după al doilea război mondial, însă majoritatea sunt practicate şi în ziua de astăzi.

Izvoarele şintoismului:

“Kojiki” (“Istoria despre cele din vechime”) – carte în care sunt cuprinse tradiţiile şi istoria Japoniei din vechime până în secolul al VII-lea d.Cr.;

“Cronicile Japoniei” – editate în secolul al VIII-lea d.Cr., cuprinde o colecţie de 30 de volume în care este prezentată întreaga istorie a arhipelagului nipon;

“Regulile” – editate în 50 de volume, culegeri de ediicte imperiale, antologii poetice etc.

“Kami”

Cea mai imediată şi evidentă trăsătură a şintoismului este marea dragoste faţă de natură. O simplă cascadă, luna sau o piatră mai ciudat scobită poate fi considerată un “kami”, deoarece acolo sălăşluiesc sufletele strămoşilor. Cu trecerea timpului, chiar dacă rădăcinile acestor credinţe nu au dispărut complet, au fost attenuate, iar kami au luat forme mai bine definite şi au fost deseori antropomorfizaţi, fiindu-le ataşat şi un mit.

Kami în orice caz, nu sunt deităţi transcedentale în sensul modern al cuvântului. Chiar dacă sunt de natură divină, kami sunt aproape de oameni. Ei locuiesc în aceeaşi lume cu oameni, fac aceleaşi greşeli pe care ei le fac, simt şi gândesc în acelaşi mod. Cei ce mor sunt automat trecuţi la stadiul de “kami”, indifferent de faptele din timpul vieţii.

Credinţa nu este un aspect central al şintoismului, fiind mai importante ritualuri şi felul în care acestea sunt practicate, omul nu trebuie neapărat să “creadă cu adevărat” în acel ritual. Chiar şi cei ce practică alte religii pot fi veneraţi ca şi kami după moarte dacă sunt şintoişti care doresc acest lucru.

Oamenii îi consultă pe kami cu orice prilej: pentru noroc, înaintea evenimentelor importante din viaţă, înaintea unei călătorii, pentru vindecarea unui bolnav etc.

Zeii

Religia şintoistă învaţă faptul că orice conţine “kami” (esenţă spirtuală). Orice rocă, orice lucru viu şi neviu conţine kami. Există de asemenea un “kami” principal pentru grupuri de lucruri. Spre exemplu, fiecare copac are un kami, însă există un kami principal pentru toţi copacii din lume.

Cel mai venerat kami este zeiţa soarelui Amaterasu. Totuşi, japonezii nu invocă în mod special numele ei pentru a-i cere ajutorul. Amaterasu este deseori simbolizată de o oglindă. Sanctuarul poate să fie gol, asta nu însemnând neexistenţa, ci mai degrabă arată faptul că orice se vede prin oglindă este parte din Amaterasu.

Altă deităţi importante sunt Izanagi şi Izanani, primele divinităţi ce constituie cuplul primordial. Ei dau naştere lumii şi formează Japonia, care este deci de origine divină.

Până la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, împăratul era zeificat, fiind considerat “fiul zeiţei Amaterasu”. El era astfel considerat un “kami în viaţă”. Această venerare s-a oprit în anul 1946 când împăratul Hirohito a renunţat la statutul său divin sub presiunea Statelor Unite ale Americii.

Cele 4 afirmaţii

Şintoismul nu are absolut nici o poruncă precum Decalogul creştinilor, ea bazându-se pe o viaţă simplă ce trebuie să fie în armonie cu natura şi cu ceilalţi oameni. Cu toate acestea, se consideră a fi “Patru afirmaţii” ale spiritului şintoist:

tradiţia şi familia – familia este văzută ca fiind principalul mecanism prin care tradiţiile sunt conservate în societate. Astfel, printre cele mai importante celebrări au legătură cu naşterea şi căsătoria;

dragostea pentru natură – natura este sacră, a fi în contact cu natura înseamnă a fi aproape de kami;

curăţenie fizică – şintoiştii fac dese băi pentru a fi cât mai curaţi;

participarea la “Matsuri” – orice festival dedicat în cinstea unor kami, sunt multe pe parcursul unui an.

Viaţa de după moarte

Spre desoebire de multe alte religii, o persoană nu trebuie să-şi arate public credinţa pentru a fi considerat un şintoist. De fiecare dată când un copil se naşte în Japonia, numele său este adăugat pe o listă şi este declarat “copil al familiei” (“ujiko”). După moarte, un “ujiko” devine un “spirit al familiei”, sau un “kami al familiei”. Numele poate fi adăugat indiferent de credinţele pe care le are acea persoană. Copii care mor înainte de a fi trecuţi pe listă sunt conisderaţi “mizuko” (“copii de apă”) şi sunt consideraţi a fi cauza unor boli şi probleme.

Sanctuarele, cultul şi preoţii

Sanctuarul şintoist este lăcaşul unui “kami” şi este strâns legat de natură. Templul este de o simplitate plină de rafinament, fiind alcătuit din lemn. El se reclădeşte o dată la 20 de ani. Credinciosul trebuie să treacă mai întâi de marele portic, numit “torii”, un fel de boltă din lemn, care marchează intrarea în spaţiul sacru. Apoi, el se purifică spălându-şi mâinile şi clătindu-şi gura într-un bazin situate în incinta sanctuarului. După aceea intră în sala de cult (“haiden”), nu însă şi în sala principală (“honden”), căci aceasta este lăcaşul “kami”-ului. Aruncă o monedă în cutia cu ofrande, sună clopotul şi bate de trei ori din mâiuni pentru a-l înştiinţa pe kami de prezenţa sa după care rosteşte rugăciunea.

Credincioşii au şi acasă un mic altar închinat kami-ului familiei respective, unde depun amulete pentru a-i feri de ghinion. Acestea sunt adesea săgeţi de lemn sau fâşii de hârtie purtând numele unui sanctuar celebru.

Preotul şintoist (“Kannusi”, adică “maestrul lui Kami”) este răspunzător de toate riturile şintoiste: purificări, rugăciuni, jertfe etc. Împăratul este considerat marele preot, ceilalţi fiindu-i subordonaţi.

Există o mulţime de sărbători (“Matsuri”) legate de datinile şi obiceiurile specifice, cele mai semnificative fiind cele legate de sărbătorirea Anului Nou, sărbătoarea primăverii, a păpuşii, a morţilor etc. acestea sunt însoţite deseori de reprezentaţii de dans, de lupte (sumo) şi concursuri de tragere cu arcul.

Datorită influenţelor budiste, kami sunt reprezentaţi ca protectori ai templelor, având trăsăturile unor “bodhisattva” (budişti ce-şi consacră viaţa mântuirii celorlalţi). Sunt mai multe elemente de sincretism religios, cele mai importante fiind: călugării budişti participă la sărbătorile şintoiste, japonezii îşi celebrează funerariile în mănăstirile budiste (chiar dacă căsătoria se face în sanctuarele şintoiste).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d blogeri au apreciat asta: