Mesopotamienii

Mesopotamia („ţara dintre râuri”) era situată în Asia de Sud-Vest, între Tigru şi Eufrat, pe un teritoriu care aparţine Irakului de astăzi. În această regiune s-au succedat mari popoare şi civilizaţii: babilonienii, asirienii, sumerienii, akkadienii etc.

Religia Mesopotamiei este cea mai veche religie cunoscută. Reconstituirea universului religios al popoarelor din Mesopotamia a fost facilitată de rezultatele săpăturilor arheologice în cunoscutele oraşe-state Babilon, Ninive, Ur, Nippur, Uruk etc. Aici au fost găsite tăbliţe de lut ars, scrise cu caractere cuniefrome, cuprinzând o imensă colecţie de texte (Mesopotamia este şi locul unde oamenii au inventat scrisul, prin anul 3000 î.Cr.).

Cel mai semnificative texte găsite sunt: „Epopeea lui Ghilgameş”, „Poemul babilonian al creaţiei”, „Cosmogonia caldeeană”, „Codul lui Hammurabi” etc.

Acestor scrieri li se adaugă texte atrologice, texte pentru ghicit, ritualuri, vrăji, cântări etc.

Religia mesopotamiană impresionează prin numărul foarte mare de zei. Se cunosc peste 2000 de zeităţi ierarhizate în zei principali, zei secundari şi alţii.

Cele mai importante zeităţi, grupate în trei mari triade, sunt:

a) Triada marilor zei (triada cosmică):

1. Anu (sau An): creatorul universului, ce formează împreună cu soţia sa, zeiţa Antu, cuplul primordial.

2. Enlil (sau Bel): zeul atmosferei şi al pământului, considerat fiul lui Anu, care îi încredinţează puterea fiului său.

3. Enki (sau Ea): zeul apelor, înzestrat cu o mare inteligenţă, îi ajută pe oameni să-şi dezvolte tehnica, filosofia şi artele.

b) Triada zeilor planetari (triada astrală):

1. Sin (sau Nanna): zeu masculin al lumii, considerat stăpânul timpului sacru şi profan.

2. Şamaş (sau Utu): zeul Soarelui şi fiul lui Sin, considerat patronul ghicitorilor şi protectorul celor bolnavi.

3. Iştar (sau Innana): zeiţa dragostei, a iubirii, identificată cu planeta Venus, dar şi a războiului.

c) Traida pământeană:

1. Un zeu al focului.

2. O zeiţă a focului şi a rodniciei.

3. O zeiţă a tămăduirii bolilor

Mutaţiile în plan social (trecerea de la cetăţi-temple la oraşe-state şi imperii) au propulsat noi divinităţi:

1. Marduk (zeul Babilonului, fiul lui Enlil): apare odată cu creşterea puterii babilonienilor, ce îl consideră „Rege al Zeilor”.

2. Asur: zeu al cetăţii Assur, ce devine cea mai importantă divinitate în timpul imperiului asirian.

3. Tammuz: zeu asiro-babilonian, considerat zeu al vegetaţiei.

4. Nirghisida: zeul medicinii, având ca simbol şarepele încolăcit pe toiag.

5. Nergal: zeul morţii.

6. Tigru şi Eufrat: reprezentau zeificarea marilor fluvii.

La origine, fiecare cetate din Mesopotamia îşi avea propriii ei zei protectori, cu timpul însă zeii celor mai puternice cetăţi s-au impus în întreaga regiune.

Oamenii credeau că zeii le seamănă: au chip omenesc, mânâncă, beau, iubesc, se căsătoresc, se ceartă mint sau bat. Diferenţa consta în faptul că aceştia erau nemuritori, atotputernici, iat inteligenţa lor era cu mult deasupra celei a oamenilor.

Crearea omului şi a universului

„Enuma Elish” este poemul cosmogonic sumerian ce prezintă felul în care a fost creată lumea şi de ce zeii au creat omul. În acestă operă se regăsesc idei comune cu marile mituri universale:

existenţa Haosului (o stare primordială necreată, neorganizată);

clădirea Cosmosului (Universului) ce se supune unor legi;

naşterea Cerului, a Pământului, a stelelor etc.

tema cuplurilor, aiubirii, a fecundităţii şi fertilităţii.

În textele sacre mesopotamiene omul este o creaţie a zeilor, plămădit din lut de către Divinitate, care-i modelează inima, iar En-Ki îi dăruieşte viaţa, din sângele unor zei sacrificaţi. Scopul naşterii omului este clar definit: omul trebuie să-i slujească pe zei, să-i imite, să fie asemenea lor. Existau mai multe astfel de mituri care încercau să explice crearea omului. O altă versiune era că la început lumea zeilor era alcătuită din numeroşi Annunaku şi Igugu. Annunaku nu făceau nimic, iar Igugu muncewau pentru a-i hrăni. Într-o zi aceştia au refuzat să mai muncească. Atunci zeii s-au întrunit şi au decis să-i creeze pe oameni, meniţi să-i slujească şi să le procure tot ce era necesar şi plăcut. Aceste legende arată că pentru mesopotamieni zeii sunt stăpânii destinului oamenilor. Orice nenorocire (războiul, foametea, furtunile etc.) erau considerate manifestări ale mâniei zeilor. Din acest motiv oamenii încearcă să-i atragă pe zei de partea lor, înălţând temple şi închinându-le un cult.

Mitul potopului

Acest mit este atestat în toate civilizaţiile lumii arhaice, încadrându-se cam în acelaşi scenariu: după actul creaţiei, zeii au hotărât să distrugă lumea, nemulţumiţi fiind fie de imperfecţiunile creaţiei, fie de ndecăderea umanităţii. Prin hotărâre divină are loc potopul de apă, după un timp însă din ape se naşte o nouă lume şi ciclul se reia.

Potopul este prezentat în mai multe texte sacre babiloniene, cel mai reprezentativ fiind „Epopeea lui Ghilgameş”. Iată pe scurt cele istorisite: zeii hotărăsc să distrugă creaţia: „lumea mişuna, poporul se înmulţea peste măsură, mugind ca un taur sălbatic, hărmălaia omenirii a devenit de neînlăturat şi zeii nu se mai pot odihni din cauza harababurii”. Urmează dilema, zeii trebuind să opteze sau pentru distrugerea totală, sau pentru distrugerea parţială a creaţiei. Zeii aleg a doua variantă. Alesul este Ut-Napiştim, un om modest şi ascultător. Zeii îl pun să construiască o corabie, îi oferă acestuia şi măsurile, şi primeşte poruncă să se ssalveze împreună cu „sămânţă din toată făptura vie”. El respectă porunca şi se îmbarcă pe corabie: „am vârât înlăuntrul ei toată avuţia mea şi fiinţe vii, familia şi rudele mele, dobitoacele câmpului, atât cele sălbatice cât şi cele îmblânzite”. Potopul durează şase zile, oprindu-se în zorii celei de-a şaptea zi. Corabia se opreşte pe muntele Nisir, având loc eliberare uni porumbel, a unei rândunici şi a unui corb şi instituirea unei jertfe. Începe astfel o nouă lume, zeii hotărând că nu vor mai trimite niciodată potopul asupra oamenilor: „de acum încolo asupra celui păcătos să cadă păcatul, pe cel ce legea a încălcat să cadă încălcarea legii, mai bine să-i răpună pe oameni ciuma decât potopul…”.

Practici religioase în lumea Mesopotamiei

Încă din acele vremuri se considera că omul, fiind plămădit de către zei, are un „spirit” (ilu), iar universul pe care omul şi-l creează se vrea a fi o proiecţie a lumii divine, templele şi ziguratele sunt „centrele lumii”, iar toate cetăţile şi sanctuarele erau numite „legăturile cerului cu pământul sau porţi deschise de pământ spre cer”.

1. Lăcaşurile de cult

Templul sumerian era o instituţie complexă. Pe lângă funcţii religioase, el avea şi rol politic, administrativ şi financiar. Cele mai faimoase construcţii erau zigguratele („temelie a cerului şi pământului”), care impresionau prin frumuseţe şi măreţie. Ele erau alcătuite din milioane de cărămizi arse, clădite în formă de piramide în trepte cu 7 etaje. Aceste turnuri trebuiau să asigure coborârea zeilor din cer spre pământ şi înălţarea oamenilor la cer.

2. Preoţii

Preoţii erau nişte învăţaţi, deseori scribi, însărcinaţi cu supravegherea desfăşurării cultului. Zilnic, ei depun la picioarele statuii ofrandele pe care le-au adus locuitorii ţinutului: hrană, parfumuri, dar şi veşminte preţioase şi bijuterii. Erau mai multe categorii de preoţi sau oameni care se ocupau de chestiunile religioase:

preoţi care aduceau jertfe, de obicei însoţite de rugăciuni;

ghicitorii (Baru) care erau consideraţi decodoficatorii vieţii pe pământ, explicau visele, cercetau zborul păsărilor, ficatul animalelor sacrificate, după care anunţau mulţimii voinţa zeilor;

preoţii babilonieni şi caldeeni sunt inventatorii astrologiei şi a elementelor zodiacale. Ei considerau că fiecare om, la naştere, stă sub semnul unei constelaţii, iar influenţele astrale ne pecetluiesc tuturor destinul;

preoţi care practicau muzica sacră.

3. Marile sărbători

Sărbătorile erau o oportunitate prin care se putea restabili legătura dintre lumea sacră şi cea profană. Cea mai vestită sărbătoare era cea a Anului Nou (Akitu), ce se desfăşura primăvara şi ţinea nu mai mult de 12 zile. Era un adevărat scenariu mistico-religios ce avea drept paşi iniţiatici reîntoarcerea lumii în Haos şi apoi crearea unei noi lumi.

Vara aveau loc mari sărbători în cinstea lui Tamuz, zeul fertilităţii şi al vegetaţiei, procesiunile fiind de un fast deosebit.

4. Cultul funerar

Arheologii au descoperit în urma săpăturilor că mesopotamienii practicau înhumarea. Morţii erau îngropaţi în sicrie de teracotă sau înveliţi în rogojini. Lângă trupurile celor morţi erau depuse vase cu apă, unelte, arme, podoabe etc. Se credea că după moarte sufletul se îmbrăca într-un „veşmânt cu aripi” şi se ducea la „Balanţa zeilor” iar în urma cântăririi vieţii celui decedat, zeii decideau: omul bun era recompensat cu continuarea vieţii într-un tărâm îmbelşugat, iar cel rău cobora în Împărăţia Morţilor (Araliu), cetate cu 7 ziduri şi 7 porţi ferecate, de unde nu mai iese nimeni nicioadată.

Aşadar religia mesopotamiană era o religie politesită (de exepmlu, cea sumeriană cuprindea peste 3600 de zei). Zeii erau antropomorfizaţi, adică aveau chip de om, dar aveau puteri supranaturale. Istoria mesopotamiană a avut un impact uriaş asupra civilizaţiilor, fiind prima regiune în care s-a folosit scrisul, iar documentele ce au rămas au impresionat prin complexitatea lor şi multe alte popoare s-au inspirat din religia şi tradiţia mesopotamiană.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

6 Răspunsuri to “Mesopotamienii”

RSS Feed for fishin’ with Darwin Comments RSS Feed

este tare :))

mama mia cat ati scris😀

pff -lol :):):D

foarte interesant….


Where's The Comment Form?

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d blogeri au apreciat asta: