Incaşii

Imperiul incaş este cel mai vast imperiu precolumbian (înainte de venirea lui Crostofor Columb pe continentul american, în anul 1492). Incaşii au apărut în secolul XII pe platourile înalte ale statului Peru. Până la începutul secolului al XVI-lea au cucerit popoarele alăturate şi şi-au creat un vast imperiu până când a fost cucerit de conchistadorii spanioli.

Mituri despre originea civilizaţiei

Manco Capac este legendarul fondator al dinstiei incaşilor. Miturile ce îconjoară acest personaj sunt foarte variate. Într-una din legende, Manco Capac împreună cu fratele său Pachacamac sunt fii zeului Inti, un zeu al Soarelui (chiar Manco Capac era considerat un zeu al focului şi Soarelui). Conform acestei legende, Manco Capac împreună cu fraţii săi au fost trimişi pe pămâmt de Inti şi au ieşit din peştera Pacaritambo. Ei trebuiau să construiască un Templu al Soarelui în cinstea tatălui lor şi au întemeiat cetatea Cuzco (capitala Imperiului incaş).

O altă versiune ne spune că fraţii au venit pe pământ ieşind din apele lacului Titicaca. Manco Capac va rămâne singurul domnitor, deoarece îşi ucide fraţii din pentru a deveni cel mai mare om al noii civilizaţii.

Panteonul incaş

Universul religios incaş avea un caracter politeist, cu multe zeităţi care aparţineau mai multor domenii şi având mai multe responsabilităţi în acelaşi timp. Printre cele mai importante divinităţi se numără:

Inti – zeul Soarelui;

Manco Capac – fiul lui Inti, fondatorul civilizaţiei incaşe;

Pachama – Mama Pământului;

Mama Coca – zeiţa fericirii;

Kon – zeul ploii şi al vântului;

Pariacaca – zeul apelor;

Supay – zeul morţii;

Credinţe

Incaşii îi slăveau pe cei morţi, pe strămoşii lor, pe regi (consideraţi zei) şi slăveau natura cu ciclurile sale. Ei sacralizau timpul şi spaţiul, punând mare preţ pe calendare.

Incaşii credeau în noţiunea de polaritate, exprimată prin două cuvinte, hanan şi hurin, cu următoarea simbolistică:

hanan = superioritate, sus, dreapta, masculinitate;

hurin = inferioritate, jos, stânga, feminitate;

Incaşii percepeau lumea ca fiind compusă din trei aspecte. Spre exemplu, în

reprezentarea cosmosului sunt folosite trei cuvinte: Ukupacha (lumea trecută şi interioară), Kaypacha (lumea prezentului, atât în timp cât şi în spaţiu: “acum şi aici”) şi Hananpacha (lumea viitorului şi lumea de sus). Aceste cuvinte sunt reprezentate sub forma cercurilor concentrice, fiecare din cele trei lumi fiind “locuită” de fiinţe spirituale. Având în vedere că trecutul, prezentul şi viitorul nu erau considerate entităţi lineare, se credea că omul poate accesa cele trei dimensiuni.

Incaşii credeau că după moarte, cele două suflete ce sunt prezente în om vor lua căi diferite. Unul se va reîntoarce în locul său de origine (asta depindea de virtuţiile dobândite în timpul vieţii, de felul în care a murit şi de consiţia socială şi economică a decedatului înainte de a părăsi această lume), iar celălalt va rămâne în corpul ce era conservat prin mumificare.

Ritualuri

Cel mai important cult îi era dedicat lui Inti, zeul Soarelui. Ceremoniile erau extrem de bogate în ritualuri, cuprinzând daruri în aur şi argint sau jertfe animaliere, toată lumea participând în templul dedicat zeului la ritualuri, acestea fiind conduse de către familia imperială.

Un alt cult îi era dedicat zeiţei Pachama, considerată „Mama Pământului”.

Orice, de la diagnosticarea bolilor până la investigarea crimelor, se făcea cu ajutorul oracolelor. Oamenii observau voinţa zeilor interpretând forma pânzei de păianjen lăsată într-un vas, în dispunerea frunzelor de cocos sau în semnele de pe plămânii animalelor (cel mai adese era vorba despre lama).

Nu lipseau, pe lângă sacrificarea animalelor şi oamenii, care erau jertfiţi în cinstea regelui (se estimează că erau sacrificaţi circa 200 de copii la o astfel de ceremonie).

Preoţii – conducătorul suprem era fără doar şi poate împăratul, numit “Inca” (fiul zeului-Soare Inti). Totuşi, societatea era una foarte ierarhizată. Inca alegea pe cei mai nobili oameni ca preoţi, numiţi hullac umac, care erau cei mai înalţi în grad. După aceştia urmau şi alţii, care se supunea celor de rang mai ridicat decât ei. Preoţii făceau sacrificii, se rugau în numele credincioşilor, ascultau confesiunile oamenilor şi erau responsabili de anumite ritualuri şi ceremonii în cinstea zeilor. De obicei trăiau în temple, alături de soţiile lor – acestea rămâneau virgine, cu excepţia celor cărora erau alese să fie soţia sau concubina cuiva dintr-o familie imperială.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

4 Răspunsuri to “Incaşii”

RSS Feed for fishin’ with Darwin Comments RSS Feed

interesant…ce ritualuri foloseau pentru venerarea celor morti?

Nu stiu de unde v-atzi documentat.
O bunä parte din ce este scris aici nu corespunde realitätii. Aveti räspunderea inseratelor, si decenta de a nu scrie lucrui nereale

Crede-ma, nu am intentia de a scrie lucruri nereale, deci ce-ar fi sa-mi arati unde gresesc ca sa pot corecta?🙂

inca….civilizatie si mister! da, e adevarat: ierarhizarea era una dintre atuurile puterii administrative locale, insa Inca era uneori inselat. Nu cred ca Atahualpa a cazut victima furiei poporului sau fara conspiratia nobilimii incase….


Where's The Comment Form?

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d blogeri au apreciat asta: