Confucianismul

Confucianismul este o mişcare religoasă, etică şi filosofică eloborată în secolul al VI-lea î.Cr. de către Confucius (551 î.Cr. – 479 î.Cr.), pe numele său chinezesc Kong Fu-zi, adică „maestrul Kong” (numele de Confucius este produsul latinizării numelui său chinezesc de către misionarii creştini).

Confucianismul a avut o influenţă majoră asupra Chinei până în ziua de azi şi chiar asupra altor state, în special Hong Kong, Taiwan, Japonia, Korea şi Vietnam.

Complexitatea doctrinei lui Fu-zi a determinat multe şcoli, existând forme aproape contrare ale confucianismului. De exemplu, neo-confucianismul combină credinţe budiste şi daoiste pentru a crea o mai completă metafizică ce nu a existat până atunci, iar alte forme ale religiei s-au declarat opuse doctrinelor budiste şi daoiste.

Viaţa lui Confucius

Confucius, al cărui nume chinezesc era Kung Fu-zi, s-a născut în statul Lu, în anul 551 î.Cr. într-o familie aristocrată, care-şi pierduse averea şi poziţia. Despre tatăl lui, care a murit când Confucius avea 3 ani, se spune că fusese un razboinic puternic. Confucius a fost cel mai mic dintre cei 11 copii, trăind în sărăcie, dar primind o educaţie sănătoasă. În tinereţe a fost profesor, dar a aspirat la o poziţie guvernamentală, întrucât avea o deplină încredere în capacitatea lui de a reorganiza societatea. Şi-a petrecut mult din viaţă călătorind prin China, dând sfaturi conducatorilor. Era unul din acei filosofi care aspirau la salvarea unei ţări prin sfaturile pe care le dadea. Spre deosebire de ceilalţi, care şi-au gasit calea în cunoaştere, Confucius s-a inspirat din trecut, pe care încerca să-l transforme în realitate. Se declara un tradiţionalist, nu un creator de nou, ci un iubitor al vechiului: “Eu sunt transmiţătorul şi nu iniţiatorul… Iubesc trecutul şi-l cercetez cu înţelepciune”.

Ultimii ani din viaţă i-a petrecut în oraşul natal, unde s-a dedicat în totalitate propovăduirii învăţăturilor sale. Analectele reprezintă o colecţie de învăţături ale lui Confucius, păstrate de discipolii lui, considerate singurele care i se pot atribui filosofului cu siguranţă.

Confucius moare în anul 479 î.Cr., lăsând în urma lui una din cele mai fascinante doctrine religioase şi filosofice ce au îmbogăţit spiritualitatea lumii asiatice.

Zeii – Cu timpul au apărut mulţi contestatari care au afirmat că doctrina lui Confucius nu este una religioasă. Asta se datorează şi faptului că filosoful chinez, în elaborarea ideilor sale, s-a axat pe o conduită etică a omului, nepunând mare accent pe venerarea unor deităţi. Totuşi, învăţăturile lui Confucius se bazează şi pe idei religioase, acceptând zeii tradiţionali ai Chinei:

Tian – “Zeul Cerului”; cel care va transmite prerogativele sale împăratului chinez, considerat a fi “fiul cerului” şi mandatarul lui pe pământ;

Hu-Tu – “Zeiţa Pământului”; este o zeiţă cu atribuţii ţinând de cultul fertilităţii şi al fecundităţii. Ea formează împreună cu Tian cuplul primordial.

Scrierile – Scrierile lui Conficius sunt sistematizate în “Canonul confucionist” ce cuprinde:

“Cartea Cântecelor” (Odelor);

“Cartea Schimbărilor”;

“Cartea Edictelor”;

“Memorial de ritualuri”;

“Cartea Muzicii”;

“Primăvara – Toamna Ţării Lu”.

Multe din textele confucioniste existau înainte de Confucius, însă acestea au fost

dezvoltate de către filosoful chinez, cunoscut fiind ca un iubitor de tradiţii.

“Analectele lui Confucius” sunt cele mai importante surse pe care le avem despre învăţăturile sale, fiind şi singurele care au fost cu siguranţă scrise de el. Analectele conţin discuţiile avute de filosof cu discipolii săi şi cu anumiţi conducători. Textile lui Confucius sunt interpretate şi în ziua de azi, în special datorită faptului că el nu folosea un limbaj foarte folosit, utilizând multe analogii şi aforisme pentru a-şi exprima ideile.

Doctrina confucianistă

Doctrina confucianistă este un interesant amalgam de tradiţii arhaice chinezeşti, de principii morale, filosofice, religioase etc.

Principalele coordonate ale acestei doctrine sunt:

1.Tradiţia şi normele etico-politice. Confucius era un tradiţionalist convins, punând mare preţ pe respectarea datinilor, a moravurilor, a sacrificiilor ce fixează clar ierarhiile într-o societate bine structurată.

Unul din principalele concepte era legat de guvernare, fapt ce a determinat pe mulţi împăraţi din anumite dinastii să proclame doctrina confucianistă cea oficială a imperiului. Ideea de bază era că, pentru a guverna asupra celorlalţi, individual trebuie să se guverneze pe sine însuşi în primul rând. Împăratul trebuie lăsat să conducă în linişte. Fiind “centrul calm” în jurul căruia se învârte statul, împăratul va putea mai bine decide pentru binele tuturor.

Deci, Confucius pune mare preţ pe fidelitatea faţă de eticheta socială. Totodată, el acceptă venerarea împăratului chinez ca Fiu al Cerului (Fiul Zeului Cerului Tian şi a Zeiţei Pământului Hu-Tu).

2. În cadrul doctrinei confucioniste se realizează conexiuni între Macrocosmos (Univers), guvernat de Zeul Cerului (Tian) şi Microcosmos (societatea şi omul), cele două universuri gravitând în jurul ideilor de normă, ordine şi lege.

3. Educaţia absolută. Este centrul doctrinei lui Confucius, care spune că orice om poate fi perfect, indifferent de originea sa, atît timp cât respectă normele morale şi legale ale societăţii.

Codul etic

Confucius a descoperit că între oameni se stabilesc 5 feluri de relaţii fundamentale, bazate pe dragoste şi respect, care ar putea fi îmbunătăţite dacă fiecare din cei implicaţi şi-ar aduce contribuţia: conducător-supus, părinte-fiu, soţ-soţie, frate-frate, prieten-prieten. Confucianismul este pur umanism, o filozofie care se preocupă de fiinţele umane, de interesele şi realizările lor, mai degraba decât de probleme de teologie. Tradiţia confucionistă relatează faptul că atunci când a fost întrebat despre moarte ş ice se întâmplă după aceasta, el a răspuns: “Tu nu cunoşti încă viaţa, cum vrei să cunoşti moartea”.

Codul etic se bazează pe următoarele principii:

Reciprocitatea – “ceea ce nu doreşti să ţi se facă ţie să nu faci nici tu altora”;

Omenia – desemnează iubirea faţă de ceilalţi oameni, exprimată prin forme diverse: respect, sinceritate, bunătate, ajutorare etc.

Dragostea şi respectul familial – relaţiile dintre soţ şi soţie sau părinte şi fiu sunt fundamentale: dacă nu poţi să-ţi iubeşti familia, cu atât mai mult nu vei reuşi să respecţi comunitatea.

Pietatea filială – Este considerată a fi una din cele mai mari virtuţi şi trebuie arătată atât celor vii, cât şi celor morţi (strămoşii). Termenul “filial”, adică “a unui copil”, denotă respectul şi ascultarea pe care un copil, în special fiul, trebuie să-l arate părinţilor săi, în special tatălui. Tatăl, capul familiei, este considerat autoritatea supremă, această idee având conotaţii profunde şi asupra sistemului legal: un criminal era mai aspru pedepsit dacă a comis o crimă împotriva unuia din părinţi. Cea mai importantă sursă de cunoaştere a importanţei legăturii tată-fiu este conţinută în “Cartea Pietăţii Filiale”, atribuită lui Confucius, chiar dacă se cunoaşte că ea a fost scrisă în secolul al III-lea î.Cr., cu mulţi ani după moartea acestuia.

Ritualul – desemnează în principiu “a sacrifica” într-o ceremonie religioasă. În confucianism termenul a fost extins pentru a include practice seculare (nereligioase) şi se referă acum la politeţea ce colorează viaţa individului. Ritualul se refră pur şi simplu la orice faptă demnă a unei personae, orice lucru făcut de aceasta pentru a-şi arăta dragostea şi respectul pentru cei din jur.

Relaţiile – sunt tema centrală a confucianismului, refrindu-se la diferitele responsabilităţi ce derivă din anumite statuturi sociale ale individului în comparaţie cu ceilalţi. Omul se află tot timpul în diferite trepte de relaţie cu oameni diferiţi: părinţi, copii, fraţi, prieteni etc. În timp ce copii trebuie să arate respect necondiţionat faţă de cei mai în vârstă, în special părinţi, şi cei bătrâni trebuie să aibă anumite sentimente faţă de cei tineri: bunătate, înţelegere, grijă.

Principiile fundamentale ale acestei gândiri sunt: supunere şi respect faţă de superiori şi părinţi, datorie faţă de familie, loialitate faţă de prieteni, umilinţă, sinceritate şi politeţe.

Armonia socială – marele scop al confucianismului – este rezultatul acceptării fiecăruia dintre oameni a poziţiei sale sociale şi jucarea acelui rol aşa cum trebuie.

În confucianism, omul este centrul universului, el nu poate trăi în izolare, ci în comunitate. Scopul vieţii este atingerea fericirii individuale, care se poate obţine prin pace.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

5 Răspunsuri to “Confucianismul”

RSS Feed for fishin’ with Darwin Comments RSS Feed

q mai e sh asta? aaaaaa….naspa, dak nu ne dadea l sk d fact nu intrm p siteul asta niciodata!

super.nu e naspa e ynteresant

Unii sunt surprinsi de elementele confucianiste existente in „doctrina” lui ISUS ,dar ,avand in vedere ca a trait cu 500 de ani dupa Confucius ,cu siguranta a aflat despre acesta in „scolile” de initiere pe care le-a urmat pana la 30 de ani in Egipt,Tibet,India.Marele initiat al sec 20 ,OSHO ,pe care scriitorul american Tom Robbins il considera ca „cel mai periculos om de la Isus Cristos”,se apropie in scrierile sale cu multa tandrete de confucianism ,in viziunile lui despre filozofia Orientala.Doctrinele filozofice ,religioase orientale pun mare pret pe instruire si educatie.Daca nu le ai,ce poti face in familie,in societate?Cele trei figuri geniale ale timpului lor /care au fost citate aici/au stiut sa vorbeasca, au fost remarcabili oratori,calitate pe care au dobandit-o instuindu-se si prin care au atras multimile.Cred(e o parere personala)ca valoarea forte a secolului 21 va fi Educatia .Tot mai putini sunt cei care stiu ceva,care vorbesc corect sau scriu corect.Ar trebui sa sunam alarma,daca tot obligam frecventarea scolii.

Invatatura lui Isus este net superioara, divina.Sa ne gandim cum ar arata lume astazi daca fiecara ne-am stradui sa aplica doar un principiu enuntat de fiul lui D-zeu consemnat la Matei 7 :12 -tot ce doriti voi sa va faca oamenii faceti-le voi mai intai

Minunat articol.Va multumesc. Scriu acum o lucrare despre Confucius si informatiile de la dumneavoastra ma ajuta.


Where's The Comment Form?

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d blogeri au apreciat asta: