statistica
Winston şi mai cum?
Dacă românii au mari probleme cu ştiinţa (vezi experimentul satanic LHC), britanicii nu o duc mai bine la capitolul istorie. 3000 de tineri au fost chestionaţi să-şi dea cu părerea despre relitatea\ficţiunea anumitor personaje celebre din cultura britanică. Concluzia poll-ului: încă ar trebui să se dezbată istoricitatea unor personalităţi. 47% din cei intervievaţi au spus că Richard Inimiă-de-Leu e un caracter mitologic (ar putea pune de-un debate că e strâns rezultatul), iar pe locul doi îl urmează Winston Churchill cu 23%. Ceea ce e şi mai interesant e că nu demult Churchill a fost ales drept cel mai faimos britanic, potrivit tot unui sondaj. Deci, ca să ne dăm seama dacă stăm sau nu mai bine ca britanicii la istorie, ar trebui să întrebăm lumea de Ştefan cel Mare, câştigătorul de la 100 Mari Români.
De cealaltă parte, 58% au crezut că Sherlock Holmes a fost un personaj real. Oricum, mai are Holmes să-l ajungă pe King Arthur, considerat ca personaj real de nu mai puţin de 65% dintre tinerii chestionaţi.
Proiectul Steve
Una dintre metodele preferate ale anti-evoluţioniştilor de a fenta oamenii de rând este de a aduna liste masive de specialişti care nu consideră că evoluţionismul poate explica diversitatea formelor de viaţă de pe pământ. Pe lângă asta, se mai trânteşte şi câte un citat ale vreunui mare darwinist care se îndoieşte de veridicitatea teorie. Şi când vine vorba de asta, nimeni nu poate visa să-l egaleze pe Stephen Jay Gould (1941-2002). Unul din cei mai mari paleontologi şi evoluţionişti din istorie este probabil cel mai citat specialist în domeniu care şi-a pierdut „credinţa” în teoria lui Darwin. Citatul e acesta şi aveţi mari şanse să-l întâlniţi pe orice site anti-evoluţionist: „Extrem de rarele forme de tranziţie în raportul fosilic rămân ca o permanentă enigmă a paleontologiei. Arborele evoluţiei care apare în manualele noastre are date numai la vârf şi la nodurile ramurilor; restul se referă la concluzii, dar este clar că nu există dovezi din partea fosilelor. ” („Evolution’s Erratic Pace,” Natural History, vol. 86 (May 1987), p. 14.)
Acesta este un misquote. Gould a spus într-adevăr acele lucruri, dar nu se referea la lucrurile la ce s-ar gândi un creaţionist. Acesta nu se referea la fosilele tranziţionale dintre grupuri majore de organisme, domeniu în care dovezile abundă, ci la fosilele dintre specii apropiate. Oricum, Gould şi-a apărat poziţia şi a criticat de multe ori pe cei care i-au răstălmăcit cuvintele. Puteţi vedea o apărare foarte bună aici:
www.stephenjaygould.org/library/gould_fact-and-theory.html
Această metodă de a dezinforma publicul cum că evoluţia ar fi o teorie aflată în criză a fost ridiculizată şi de aici s-a născut proiectul Steve. Acesta a fost iniţiat de către National Center for Science Education, cu scopul de a parodia metoda creaţioniştilor de a aduna liste peste liste de oameni de ştiinţă ce se îndoiesc de veridicitatea teoriei. Şi, în cinstea marelui paleontolog, cei de pe listă au toţi un nume derivat de la Steve (Stephen, Stephen, Steven, Stephanie, Stefan). Spre deosebire de listele creaţioniştilor care conţin puţini biologi, cei de la NCSE au în lista lor biologi în raport de 2 la 3.
Printre organizaţiile creaţioniste care folosesc această metodă se numără: Discovery Institute’s Center for Science and Culture, Institute for Creation Research, şi Answers in Genesis. Aceste liste îi duc pe mulţi în eroare, făcându-i să creadă că e mare bătălie între specialişti. Dar numele incluse nu prea impresionează: în primul rand sunt puţini specialişti în domeniu. Asta este important, pentru că atunci când vine vorba de ştiinţă, trebuie să fie abordaţi specialiştii unei anumite ramuri. E greu să-şi dea cu părerea un astronom despre evoluţie, pentru că nu este domeniul lui. În plus, este foarte dubios cum majoritatea creaţioniştilor îşi obţin diploma de dotorat. S-au întâlnit destule cazuri în care aceştia au minţit pentru a le obţine. Cele mai dese cazuri să găsesc între geologi, care evident, n-ar obţine o astfel de diplomă în domeniu crezând că pământul are 6000 de ani.
Conform unui pol din anul 1991, în America, printre oamenii de ştiinţă, doar 5% sunt creaţionişti. Dar acest număr include toţi oamenii de ştiinţă, indiferent de domeniu, inclusiv inginerii. Dintre specialişti în geologie şi biologie, doar 0,15 % consideră creaţionismul valid, adică 700 din 480.000.
Să nu se creadă că o teorie ştiinţifică este cu atât mai adevărată cu cât mai mulţi oameni de ştiinţă o acceptă. Argumentul din autoritate nu merge aici, dar atitudinea specialiştilor se bazează pe dovezile ce pot fi văzute de toată lumea. De aceea e adevărată evoluţia, datorită dovezilor, nu datorită numărului persoanelor ce sunt de acord cu ea.
Şi când te gândeşti că în America există mult mai mulţi creaţionişti decât în orice altă ţară civilizată…eu unul nu-i văd bine pe băieţii ăştia.
fishin' with Darwin 