Darwin

Filozofia lui Darwin

Posted on Februarie 11, 2009. Filed under: Darwin, evolutionism | Etichete:, , , , , |

Post inspirat de: Daniel Dennett – Darwin’s Dangerous Idea

Printre cei mai buni şi cunoscuţi filozofi ai tuturor timpurilor au fost oamenii de ştiinţă, oameni care prin ideile lor au schimbat felul în care vedem lumea: Galilei, Copernic, Kepler sau Einstein, cu toţii ne-au pus serios pe gânduri. Din lungul şir care poate fi enumerat aici nu poate lipsi Charles Darwin care a contribuit cu una din cele mai frumoase şi totodată înfricoşătoare idei: evoluţia.

Ce este cel mai înfricoşător în orice teoria este inversiunea care o produce în mintea noastră: am condus tot timpul pe partea dreaptă, de mâine circulăm pe cea stângă; realitatea rămâne aceeaşi, dar noi o percepem altfel.

Din 1859 începând, de când Darwin şi-a publicat celebra operă, complexitatea vieţii nu a mai fost monopolul zeilor. Oamenii primitivi construiau unelte simple, nu vedeau o cauză care era mai grozavă decât efectul, nu vedeau o unealtă care să-l şlefuiască pe om, ci doar vice-versa. Deci în ce constă inversiunea produsă de Darwin? În faptul că a introdus ideea că ceva simplu poate produce ceva mai complex decât el însuşi, ceva mai puţin frumos poate produce ceva mai frumos.

O altă idee revoluţionară ce a venit o dată cu Darwin este, cum spunea Robert Beverley MacKenzie în 1868, „In order to make a perfect and beautiful machine, it is not requisite to know how to make it ” („Pentru a creea o maşină perfectă, nu este necesar a se ştii cum”). Ideea că un organism poate, fără să vrea, sau fără să fie ajutat de ceva din afara lui cu scopul bine determinat de a-l modifica este şi astăzi una din cele mai folosite argumente împotriva evoluţionismului. Culmea (sau nu), tot evoluţia este cea care explică cel mai bine această nevoie a noastră de a vedea natura dintr-o perspectivă teleologică: strămoşii noştrii aveau tendinţa să vadă agenţi în spatele fenomenelor, astfel se puteau apăra de inamici. Dacă un tufiş se mişca, omul credea că o vieţuitoare se află în el; vântul nu era un răspuns bun pentru că dacă era greşit te putea costa viaţa. Am fost „programaţi”, spre binele nostru, să vedem astfel de agenţi şi nici astăzi mulţi nu pot înţelege din cauza asta de ce în natură lucrurile nu merg cu un scop anume.

Selecţia naturală are implicaţii asupra felului în care ne folosim de una din bijuteriile evoluţiei: limbajul. Darwin a ucis esenţialismul: o specie nu este ceva ce posedă caracteristici constante în timp, ci îşi schimbă în continuu structura şi proprietăţile. Astfel, selecţia naturală constituie un „consciousness raiser” care ne aduce aminte că noi suntem cei ce clasificăm lucrurile în natură după criteriile noastre. Dar de la criteriile noastre până la ceva universal adevărat despre o anumită specie e multă cale (deşi văd că (,) creaţioniştii o parcurg destul de uşor). Nu există bariere magice în natură, pe acelea le creem noi: microevoluţia şi macroevoluţia sunt acelaşi lucru, atât că macroevoluţiei îi trebuie mai mult timp; o specie se transformă în altă specie, depinde de noi dacă ne lăsăm sau nu păcăliţi de limbaj.

Gradualismul este o altă caracteristică a evoluţiei prin care se explică elegant felul în care speciile au putut evoluat. Fără acest concept nu e de mirare că oamenilor le-a venit greu a crede că un lucru poate produce un altul diferit de el însuşi. Dacă toate mamiferele au glande mamare de la părinţi, atunci de unde şi-a „procurat” primul mamifer glandele respective? Soluţia era, evident, supernaturală, însă de la Darwin încoace putem înţelege cum un organism poate lăsa prin ADN ceva mai mult decât posedă urmaşilor săi.

Mulţi oameni de ştiinţă au adus idei revoluţionare, dar aceasta a lui Darwin pare să le întreacă pe toate. Galilei a arătat că Pământul se învârte în jurul Soarelui, atacând concepţia vremii şi interpretarea literară a textelor sfinte. La fel a făcut şi Darwin cu teoria sa. Kepler a demonstrat că orbitele planetelor sunt elipse, deşi se credea că sunt cercuri (motivul: cercul este figura perfectă, deci orbitele create de un creator perfect nu puteau fi altfel), arătând lumii că natura nu e perfectă şi că lucrurile stau ca şi cum nu ar fi nevoie de un Creator. La fel a făcut şi Darwin cu teoria sa. Einstein a spus că timpul e relativ, Darwin a spus că specia e o noţiune relativă. Edwin Hubble a arătat că universul se expandează, deci probabil totul a pornit dintr-un singur punct; Darwin a arătat că viaţa la rândul ei porneşte dintr-un singur punct (strămoşul comun tuturor vieţuitoarelor).

Pentru toate acestea, şi pentru multe altele, trebuie să-i mulţumim naturalistului britanic. Mâine, 12 februarie 2009, se împlinesc 200 de ani de la naşterea lui Charles Darwin şi 150 de ani de la publicare Originii Speciilor. Cred că avem motive de sărbătoare, Happy Darwin Day everyone!

Anunțuri
Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

10 lucruri interesante despre Charles Darwin

Posted on Februarie 10, 2009. Filed under: Darwin | Etichete:, , , |

Sursa: Neatorama

  1. Darwin a mâncat a bufniţă!

Pe vremea când era la Universitatea din Cambridge, Darwin s-a înrolat în „Gourmet Club”, grup care se întâlnea o dată pe săptămână pentru a mânca animale ce nu se găsesc în meniuri, animale precum bufniţa. Cu toată înclinarea sa către mâncăruri neobişnuite, lui Darwin nu i-a plăcut deloc gustul bufniţei.

Asta însă nu l-a oprit să-şi cultive curiozitatea pentru degustarea unor animale care de care mai ciudate: în timpul faimosului său voiaj de pe Beagle, Darwin a mâncat un tatu şi un agouti.

În America de Sud, Patagonia, Darwin a gustat o puma şi o pasăre foarte asemenătăoare struţului numită Rhea. Părţile din această pasăre pe care nu le-a putut mânca le-a trimis Societăţii Zoologice din Londra, societate ce a numit pasărea după Darwin: Rhea darwinii.

În insulele Galapagos, Darwin a degustat iguane şi broaşte ţestoase. I-au plăcut atât de mult încât a luat nu mai puţin de 48 de exemplare pe Beagle pentru a le mânca pe drumul de întoarcere.

2. Darwin dorea să ajungă doctor dar nu putea suporta sângele

Darwin s-a înscris la Universitatea din Edinburgh în speranţa de a-i călca pe urme tatălui său care era medic. A abondat însă ideea pentru că nu putea suporta să vadă prea mult sânge. Astfel a ajuns să studieze teologia, domeniu ce nu-l împiedica să-şi cultive pasiunea pentru natură.

3. Darwin era să nu se îmbarce pe Beagle din cauza nasului său

Căpitanul vasului Beagle, Robert FitzRoy, vroia să pornească într-o expediţie către America de Sud, însă îi era frică de singurătatea şi stresul unui astfel de voiaj (fostul căpitan de pe Beagle se sinucise). Astfel FitzRoy i-a rugat pe superiorii săi să caute un om educat drept camarad de drum. Profesorii de la Cambridge i l-au recomandat pe tânărul de doar 22 de ani Charles Darwin pentru expediţie.

Robert, tatăul lui Charles, a obiectat împotriva prezenţei sale pe Beagle: expediţia ar putea dura ani de zile şi l-ar putea costa pe fiul să cariera de preot. Unchiul lui Darwin a reuşit în cele din urmă să-l convingă pe Robert să-şi lase fiul în expediţie şi să-l susţină financiar.

Darwin şi FitzRoy s-au înţeles foarte bine, chiar dacă primul a avut surpriza să afle că era să nu fie prezent pe vas datorită nasului său! După ce s-au împrietenit, FitzRoy i-a dezvăluit că era obişnuit să judece oamenii după caracterul lor fizic şi la prima sa întâlnire cu Darwin s-a întrebat cum un om cu un astfel de nas ar putea avea energia şi determinarea necesară unei astfel de expediţii.

4. Cel mai frumos cadou: un munte!

La împlinirea vârstei de 25 de ani (12 februarie 1834), căpitanul FitzRoy a numit un munte după colegul său de voiaj. Muntele Darwin este cel mai înalt vârf din Tierra del Fuego.

Cu un an înainte, când Darwin şi colegii săi de drum erau pe o mică insulă din arhipelagul Tierra del Fuego, o masă mare de gheaţă s-a desprins de un glaciar cauzând un val uriaş. Darwin a reuşit să salveze bărcile vasului aducându-le la mal pentru a nu fi luate de apele oceanului. În cinstea acestui gest, FitzRoy a numit zona “Darwin Sound”.

Ca şi cum un munte nu ar fi de ajuns, Darwin mai are 3 munţi numiţi după el: unul în California, unul în Tasmania şi unul în Antarctica.

5. Titlul întreg al “Originii speciilor”

Celebra carte a lui Darwin este cunsocută astăzi în engleză sub numele de “On The Origin of Species, însă titlul original al cărţii este: On the Origin of Species by means of Natural Selection, or the Preservation of Favoured Races in the Struggle for Life. Titlul s-a schimbat în The Origin of Species începând cu a şasea ediţie.

6. Darwin nu a inventat zicala Survival of the fittest

Acela a fost Herbert Spencer, contemporan lui Darwin, care a scris Principles of Biology în anul 1864. În cea de a cincea ediţie a Originii Speciilor, expresia este folosită şi de către naturalistul britanic, care o recunoaşte ca fiind a lui Spencer.

7. Darwin s-a însurat cu verişioara sa de grad I

În The Correspondence of Charles Darwin, acesta a făcut o listă cu motive pro şi contra pentru a se decide dacă o va lua sau nu de nevastă pe Emma Wedgwood, verişoara sa. La final a concluzionat că se merită o astfel de căsătorie şi a scris:

Marry – Marry – Marry Q.E.D.

8. De ce şi-a pierdut Darwin credinţa

Darwin era un tip religios când şi-a început călătoria pe Beagle. Dar ceva s-a întâmplat în timpul expediţiei care l-a făcut mai puţin religios. El a văzut sclavia şi condiţiile inumane în care trăiau nativii din Tierra del Fuego şi s-a întrebat de ce Dumnezeu permite astfel de lucruri. Darwin a devenit sceptic cu privire la istoria Vechiului Testament, dar încă credea în Dumnezeu.

Darwin şi-a pierdut credinţa când fiica sa de doar 10 ani, Annie, a murit din cauza unei scarlatine. A continuat să ajute biserica, dar mergea la plimbări în timp ce familia sa era la liturghia de duminică. Când era întrebat de convingerile sale religioase, Darwin refuza termenul de ateu si se numea agnostic.

O legendă urbană spune că naturalistul britanic s-a convertit la creştinism pe patul de moarte, lucru însă denunţat de către copii săi.

9. Darwin juca zilnic table

După întoarcerea din America de Sud, Darwin a suferit de o boală ce l-a ţinut la pat pentru lungi perioade de timp. De ce boală a suferit nu este nici azi cunoscut. Datorită acestei condiţii, de-alungul anilor el şi-a format un program zilnic strict, program ce includea jocul de table în fiecare seară între 20 şi 20:30 şi consta din 2 jocuri alături de fiica sa Emma.

10. Biserica Anglicană şi-a cerut scuze faţă de Darwin

La 126 de ani după moartea lui Darwin, B.A. a făcut un gest extrem de frumos şi şi-a cerut scuze faţă de cel care a iniţiat una din cele mai prolifice şi frumoase teorii ştiinţifice:

Charles Darwin: 200 years from your birth, the Church of England owes you an apology for misunderstanding you and, by getting our first reaction wrong, encouraging others to misunderstand you still. We try to practice the old virtues of ‘faith seeking understanding’ and hope that makes some amends. But the struggle for your reputation is not over yet, and the problem is not just your religious opponents but those who falsely claim you in support of their own interests. Good religion needs to work constructively with good science – and I dare to suggest that the opposite may be true as well.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 1 so far )

Geniul lui Darwin

Posted on Septembrie 4, 2008. Filed under: Darwin | Etichete:, , |

See episodes 1-3 here!

Foarte recent a apărut pe Channel 4 un documentar alcătuit din 3 părţi despre geniul lui Charles Darwin. Documentarul e prezentat de (aţi ghicit) Richard Dawkins. Printre subiectele abordate: viaţa lui Darwin, cum a ajuns el să elaboreze faimoasa sa teorie, ce repercursiuni teologice a avut pentru Darwin noua sa concepţie despre viaţă şi nu în ultimul rând, în episodul 3, statutul teoriei în ziua de astăzi în special în cercurile religioase. Dawkins a fost destul de draguţ încât a permis posibilitatea vizionării acestei serii pe site-ul său: richarddawkins.net. A, şi în cazul în care nu aţi văzut nici celelalte documentare ale sale, The root of all evil? şi The enemies of reason, treceţi la treabă. Vizionare plăcută!

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Despre titlu

Posted on Septembrie 3, 2008. Filed under: Darwin, Uncategorized | Etichete:, |

Poate că vă întrebaţi ce vrea să însemne titlul acestui blog. Ideea a fost destul de spontană, singurul lucru pe care eram destul de sigur e că mi-ar plăcea să-l aibă pe Darwin în titlu. Cum WordPress nu permite apostroful, mi se părea cam nasoală ideea cu Darwin’s God. Cum vroiam să leg cumva divinitatea de Darwin, mi-a venit în minte celebrul “Jesus fish”, deci l-am trimis pe Darwin la pescuit, însemnând într-un fel căutarea adevărului în lumina teoriei sale.

Acest blog nu va fi doar despre evoluţionism, ci şi despre multe altele care au de lucru cu religia: istorie, arheologie, critică textuală, compararea religiilor, religia în România etc. A, şi nu în ultimul rând apologetică creştină 😉 Ar putea părea din tonul unor articole pe care le voi posta că aş fi sceptic, deci să lămurim un lucru: sunt creştin (catolic dacă vă intersează şi denominaţia).

Cu speranţa că o să vă facă plăcere acest blog, vă invit să vă luaţi undiţa şi să luaţi loc pe ponton lângă bătrânul Darwin!

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...