Archive for Iunie 2009

Calul, măgarul şi catârul

Posted on Iunie 29, 2009. Filed under: Creationism, evolutionism | Etichete:, , , , |

Am primit în secţiunea de comentarii a post-ului “Singura cale: evoluţia” următoarea observaţie:

Uite, de ex ai putea considera catarul forma tranzitionala de la magar la cal. Dar nu e asa. Catarii sunt rezultatul imperecherii calului cu magarul. Catarii nu se pot reproduce, sunt sterili. Daca magarul si calul ar exista numai in arhiva fosilifera, cei care ar descoperi o fosila de catar ar afirma:”iata dovada tranzitiei magarului catre cal.” Insa nu sunt in stare sa explice metabolismul, fenomenul aparitiei catarului.

Problema pare legitimă, dar nu ridică deloc dificultăţi.

Prima observaţie pe care ţin neapărat să o fac este legată de concluzia ce este trasă în cazul scenariului:  “iata dovada tranzitiei magarului catre cal.” De ce această concluzie şi nu: “iata dovada tranzitiei calului către măgar”? Atât timp cât înţelegi ce este evoluţia, această întrebare vine în mod natural. Din păcate mulţi au o viziune mult prea simplistă asupra evoluţiei şi nu înţeleg că evoluţia se aseamănă cel mai bine unui arbore, nu unei linii drepte. Doar din această observaţie se poate vedea cât de multe devin posibilătăţile rezolvării problemei de mai sus: putem avea mai mult de 13.

6 sunt aranjamente: cal-măgar-catâr, cal-catâr-măgar, măgar-cal-catâr,măgar-catâr-cal,catâr-cal-măgar,catâr-măgar-cal. La acestea se adaugă posibilitatea descendenţei comune. Calul poate fi strămoşul comun al măgarului şi al catârului, plus celelalte două cazuri.

Astea, pe lângă cazurile în care cele 3 au evoluat independent, sau doar 2 dintre ele au evoluat independent…

Iată cum arată arborele evoluţiei calului de pe talkorigins:

horses

Reţineţi deci: evoluţia se aseamănă unui arbore, nu unei linii drepte. Revenind, la tema de bază a articolului, cum am putea totuşi şti că ceva este o fosilă tranziţională între două specii sau nu? Iată câteva dintre metodele utilizate:

  1. Datarea: datarea unei fosile noi ne dă din start o idee bună pentru a şti unde anume ar trebui să o aşezăm în arborele vieţii. Dacă avem 2 fosile, una X (datată la 1 milion de ani) şi una Y(2 milioane), o nouă descoperire a unei fosile Z la 3 milioane de ani va exclude considerarea lui Z ca fiind descendent al lui X şi Y. Dacă, în schimb, Z ar fi datat la 1,5 mil de ani, atunci se poate ca Z să fie o formă tranziţională între Y şi X. Chiar şi aşa rămânem doar la stadiul de “poate”; se poate la fel de bine (ţinând cont de structura de arbore a evoluţiei) ca ele să nu aibă deloc nicio legătură, sau ca două fosile să aibă şi a treia nu. Pentru a şti cu mai multă precizie legătura dintre X,Y şi Z există…
  2. Anatomia comparată: una din frumuseţile unei teorii ştiinţifice în toate regula este puterea de predicţie, putere ce se face simţită foarte mult în cazul comparării unor anatomii. De exemplu, dacă X este un animal ce are o copită cu 2 degete, iar Y are 4 degete şi dacă noua descoperire Z are 5 degete, slabe şanse să fie fosilă intermediară între Y şi X.  Z ar trebui să aibă undeva între 2 şi 4 degete. Sigur, există mult mai multe lucruri de luat în considerare (dimensiuni, formă), precum şi alte multe alte părţi ale corpului (dacă cauţi intermediar între peşte şi vieţuitoare de pământ te uiţi la mecanismul de respirare, sistemul auditiv etc.). Toate astea ne ajută însă să ştim mai bine unde să-l plasăm pe Z. Există multe scenarii, şi scopul meu nu este să le enumăr pe toate, ci să dau doar câteva exemple pentru o bună înţelegere a problemei. Să trecem şi la…
  3. Genetica: genetica oferă, nu doar în cazul fosilelor, pe departe cea mai bună mărturie pentru evoluţionism. Astăzi, putem extrage ADN din fosile, iar de-aici încolo totul devine floare la ureche. Genetica oferă cea mai bună aproximare a locului unui organism în arborele vieţii. Printre mecanismele ce se iau în considerare se numără: retroviruşii, similitudinea codului (cromozomi, gene), rămăşiţe de cod etc.

Acestea fiind zise, să ne întoarcem la problema iniţială. Dacă, într-adevăr, am avea doar 3 fosile: cal, măgar şi catâr, am putea să ne dăm seama că ultimul a apărut din împreunarea celor doi? Absolut. În primul rând, datarea trebuie să aibă următorul rezultat: calul şi măgarul să existe la momentul când apare catârul, altfel scenariul nu ar fi posibil. Mai apoi, genetica ar termina toată treaba. Când ne gândim doar la retroviruşi şi câte minuni pot face… dacă catârul ar apărea ca (,) cuplarea calului cu măgarul, evoluţia prezice că în ADN ar trebui să avem secvenţe retrovirale de la ambele specii (cal, respectiv măgar) de aceleaşi dimensiuni şi informaţie şi în aceleaşi locuri. Altfel, dacă catârul ar fi tranziţia dintre măgar şi cal, secvenţele retrovirale ar arăta altfel, ar da cu totul altă mărturie. Mai exact, măgarul şi catârul ar trebui să aibă mai multe secvenţe retrovirale în comun (de aceeaşi secvenţă şi poziţie) decât ar avea măgarul şi calul şi mai mult, catârul şi calul ar avea mai multe secvenţe retrovirale în comun decât măgarul şi calul. Doar retroviruşiiar putea dovedi, chiar dacă am avea doar 3 fosile în toate lumea, că cele 3 au evoluat independent şi se află pe ramuri diferite ale arborelui vieţii. Să reformulez ce-am spus mai sus: nu ai cum să nu te prinzi din ADN care este relaţia dintre cal, măgar şi catâr, NU AI CUM!

Prezentarea mea este una extrem de sumară, detaliile la care se pot ajunge când se studiază relaţia dintre două specii sunt incredibile. Nici măcar criteriile generale menţionate nu sunt singurele care se pot folosi, mai sunt destule precum localizarea geografică, embriologia etc.

În încheiere, un “must see” despre cea mai elegantă dovadă a evoluţiei (sumaţia):

Anunțuri
Citește articolul întreg | Make a Comment ( 45 so far )

De ce ţărâna?

Posted on Iunie 25, 2009. Filed under: Creationism, Religie | Etichete:, , , , |

Pentru mulţi creaţionişti, răspunsul la întrebarea “de ce a creat Dumnezeu pe om din ţărână?” e unul extrem de simplu: “Pentru că aşa a vrut El. E un mister, nu e treaba noastră” etc. Răspuns, după cum era de aşteptat, care nu explică nimic. Singurul mister aici este cum naiba poate cineva să creadă aşa ceva mai ales că avem motive bune să înţelegem de ce “ţărâna” este folosită de către autorul Genezei.

Una din cele mai vechi îndeletniciri ale omului este ceramica (olăritul). Aceasta, foarte populară în Orientul Mijlociu, era considerată cea mai nobilă activitate (?) a omului. Asta pentru că olăritul imita într-un fel acţiunea zeilor de a crea ceva din haos, ceva aparent nefolositor şi fără formă (haosul primordial) era transformat în ceva folositor, cu un scop anume.

Şi-acum să gândim puţin: dacă cea mai nobilă meserie e cea de olar, şi meseria de olar foloseşte ca material ţărâna, atunci cel mai nobil creator dintre toţi din ce material va crea? Evident, din ţărână. Creaţia, aşa cum este atribuită lui Dumnezeu, nu este nici pe departe o încercare de relatare ştiinţifică a apariţiei omului pe pământ, ci mai degrabă o laudă adusă lui Dumnezeu care este vizionat ca cel mai nobil dintre toţi creatorii.

Destul de probabil ca evreii să nu fi fost autorii originali ai acestei idei, ci vreuna din civilizaţiile Orientului Mijlociu. Oricine ar fi fost de vină pentru idea asta, important de reţinut este că miturile de creaţie nu sunt ştiinţifice. A le numi aşa înseamnă să nu ştii nimic nu doar despre ştiinţă, dar şi despre religie.

Culmea, tot evoluţioniştii sunt consideraţi cei ignoranţi. Oh really? Ca să crezi în creaţia literală din Geneză trebuie să:

–          Nu ştii nimic despre evoluţie.

–          Nu ştii nimic despre religie, prin asta mă refer la felul în care ştim că se formează miturile, cum se dezvoltă şi răspândesc ideile religioase. De altfel, trebuie să negi existenţa celui mai puternic motor din istoria religiilor: sincretismul religios (faptul că o anumită cultură împrumută idei religioase de la alte culturi pe care mai apoi le dezvoltă diferit faţă de acestea: cum este cazul creaţiei din ţărână).

–          Să crezi într-un proces care este imposibil dpdv. ştiinţific (vezi: Singura cale: evoluţia)

Închei cu un citat super din Origen, unul din cei mai importanţi părinţi ai bisericii, despre geneză,  pe care tot vroiam să-l menţionez (atenţie: scris în secolul III!!):

„For who that has understanding will suppose that the first, and second, and third day, and the evening and the morning, existed without a sun, and moon, and stars? And that the first day was, as it were, also without a sky? And who is so foolish as to suppose that God, after the manner of a husbandman, planted a paradise in Eden, towards the east, and placed in it a tree of life, visible and palpable, so that one tasting of the fruit by the bodily teeth obtained life? And again, that one was a partaker of good and evil by masticating what was taken from the tree? And if God is said to walk in the paradise in the evening, and Adam to hide himself under a tree, I do not suppose that anyone doubts that these things figuratively indi­cate certain mysteries, the history having taken place in appearance, and not literally.” (De Principiis IV, 3, 1 [6]).

Tare, nu? 🙂

Ideea argumentării dată de: Au existat realmente Adam şi Eva?

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 36 so far )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...