Archive for Februarie 2009

Ce nu înseamnă evoluţie

Posted on Februarie 19, 2009. Filed under: Creationism, evolutionism | Etichete:, , , , , |

E surprinzător de folositor ca atunci când vrei să înveţi sau să vorbeşti despre ceva, să cunoşti mai întâi ce înseamnă acel ceva (vorba matematicianului: o problemă înţeleasă este pe jumătate rezolvată). Aşadar, o definiţie (via wikipedia) a evoluţiei ar fi bine venită pentru cei care încă nu înţeleg la ce se referă ea:

Evoluţie = în genetică, termenul evoluţie desemnează fenomenul prin care caractere noi, utile speciei, apărute la un individ şi transmise descendenţilor acestuia ajung să fie adoptate de o populaţie. Evoluţia stă la baza speciaţiei (adică apariţia unor specii noi din specii existente).

Teoria evoluţionistă = o teorie în biologie care explică apariţia diferitelor tipuri de plante şi animale (ca şi a altor forme de viaţă ale Terrei) prin pre-existenţa altor tipuri, diferenţele între acestea fiind datorate unor modificări produse în generaţii succesive.

După cum bine se vede din definiţie, spre surprinderea multora, evoluţia nu are nimic de-a face cu apariţia vieţii pe pământ. Asta este treaba unei alte teorii numită abiogeneză: a nu se încurca cele două şi a nu se crede că dacă una este greşită, şi cealaltă este din oficiu.

Dr. Kent Hovind a.k.a. Dr. Dino este unul dintre cei mai faimoşi creaţionişti de peste hotare. Pentru el există nu mai puţin de 6 tipuri de evoluţie:

– cosmică: Big bang => hidrogen

– chimică: evoluţia elementelor chimice

– planetară: evoluţia planetelor şi a stelelor

– organică: viaţă din ne-viaţă

– macroevoluţie: evoluţie de la o specie la alta

– microevoluţie: schimbări în interiorul unei specii

Hovind habar n-are ce e aia evoluţie. El ia cuvântul din popor, unde evoluţie=ieri am luar 8 şi azi am luat nota 9, şi-l aplică cum îi convine lui unor teorii ştiinţifice. Evoluţia ca teorie biologică e bine definită (vezi definiţia) şi nu are nimic de-a face cu evoluţia elementelor chimice şi astrofizica (primele 3 puncte). Evoluţia aşa-zisă organică e abiogeneza. Singurele care au de-a face cu evoluţia biologică din lista lui sunt ultimele două, care defapt sunt acelaşi lucru. Macroevoluţie=microevoluţie pe o perioadă mai lungă de timp. Dacă creaţioniştii doresc să folosească ceva care să denumească evoluţia dintr-o specie în alta, să facă bine să caute un alt cuvânt decât macroevoluţie! Macroevoluţia nu înseamna asta, dar prin folosirea unui termen pe care şi biologii îl folosesc din când în când reuşesc să bage în ceaţă cetăţeanul de rând care, în eventualitatea în care aude cuvântul se gândeşte automat la definiţia greşită oferită de creaţionist.

Să revenim la lista de mai sus. În prezentările sale, Hovind începe prin a expune „minciunile” din primele 4 tipuri de „evoluţie”, după care trece la macroevoluţie. De ce? Dacă reuşeşti să induci prostimea în eroare că primele 4 teorii sunt greşite, cu atât mai uşor o va face cu evoluţia biologică. Nu de alta, dar creaţioniştii au probleme serioase în a înţelege sensul unor cuvinte, deci dacă celelalte teorii care conţin cuvântul „evoluţie” sunt greşite, şi cea biologică trebuie să fie.

Tot din definiţie se poate vedea că evoluţia nu este o religie. „Trebuie să crezi că e adevarată, deci tot o religie e şi asta”. Nu numai că cineva ce spune asta n-a înţeles nimic din evoluţia, dar nu a înţeles nimic din religie! Pentru mine, când cineva îmi spune asta, creierul meu traduce automat afirmaţia în „Sunteţi la fel de proşti ca şi noi”. Sincer, ce idiot ar aduce un astfel de argument?

Şi, la fel cum evoluţia nu e religie, creaţionismul nu e ştiinţific. Ştiinţa se ocupă doar de fenomene naturale. Creaţia este considerată un act supranatural, nu are nicio treabă şi nici nu ar trebui (dacă este adevărată) să poată fi explicată ştiinţific. Din nou, acelaşi sfat care l-am dat şi mai sus creaţioniştilor: găsiţi alt cuvânt, „ştiinţă” e folosit deja.

Listele creaţioniste se poartă şi pe la noi, cum ar fi aceea ce poate fi găsită pe apologeticum.wordpress.com care conţine o înlănţuire a explicaţiilor naturale ale vieţii oferite de-a lungul timpului. Titlu: Din istoria evoluţionismului. Alte minciuni şi alţii care nu înţeleg despre ce vorbesc. Din sfânta definiţie se vede clar de ce lista este o prostie: ba se vorbeşte despre trecerea de la non-viaţă la viaţă (treaba abiogenezei), ori se vorbeşte despre un proces ce nu este evolutiv. Doar pentru că explicaţia oferită este naturală, asta nu înseamnă că e evoluţie. Evoluţia are mecanismele ei specifice, orice altă explicaţie ce iese din raza acesteia îi trebuie un nou cuvânt şi o nouă definiţie. Şmecheria e aceeaşi: să vezi cât de stupide sunt teoriile evolutive oferite de-alungul timpului, şi tu să crezi automat că şi adevărata teorie a evoluţiei (pentru cei de pe apologeticum: aceeaşi Mărie cu altă pălărie, adică aceeaşi teorie cu alte explicaţii) este falsă.Exemple selectate:

Anaximandru (610-546 î. Hr.) credea că animalele au apărut din mare datorită căldurii solare; că la început erau acoperite cu o scoarţă de spini pe care apoi au pierdut-o.

Lucreţiu (98-55 î. Hr.) afirma că speciile au apărut prin combinarea întâmplătoare a unor elemente.

Albertus Magnus (1193-1280) era convins că plantele pot trece dintr-o specie în alta sub influenţa solului, a nutriţiei sau a altoirii. Credea că orzul se poate transforma în grâu, iar stejarul în viţă de vie.

Jean-Pierre Antoine de Monet, cavaler de Lamark (1744-1829), naturalist francez, considera că vietăţile au apărut spontan şi apoi au evoluat de la simplu la complex.

Niciuna nu este evoluţie biologică, chiar dacă Lamark a fost pe aproape: el a greşit mecanismul (credea că un individ îşi schimbă trăsăturile în timpul vieţii şi le transmite descendenţilor. ex: unei girafe i se lungeşte gâtul, deci descendenţii vor avea gâtul cel puţin la fel de mare. Pe-aproape, dar nu evoluţie).

Nu e de mirare de ce creaţioniştii nu înţeleg argumentele pro-evoluţie: au probleme cu înţelegerea unor cuvinte&expresii, cu atât mai greu trebuie să le fie cu probabilităţile, genetica & others. Fericiţi cei săraci cu duhul…

Anunțuri
Citește articolul întreg | Make a Comment ( 20 so far )

Alianţa Familiilor, stai jos! Nota 2!

Posted on Februarie 16, 2009. Filed under: evolutionism, Fundies | Etichete:, , , , , , |

Trebuie să citeşti asta: http://www.protejarea-familiei.com/minedu.pdf.  Este vorba despre scrisoarea deschisă adresată de AFR domnului Cristian Adomniţei, în problema predării evoluţionismului în şcolile din România a.k.a. dovada faptului că unii încă mai trăiesc în Evul Mediu… şi le place. Nu pot să nu comentez pe marginea acestei scrisori de-a dreptul penibile. În italic aveţi textul original, restul sunt comentariile mele. Here we go:

Majoritatea covărşitoare a constituenţiei pe care AFR o reprezintă a fost educată sub regimul comunist. Ne amintim cu oroare îndoctrinarea în evoluţionism la care regimul comunist ne-a supus, iar experienţele care le-am acumulat atunci nu dorim să fie împărtăşite de copiii noştri sau de generaţia tânără.

Tot stau şi mă întreb: dacă oamenii ăştia au fost îndoctrinaţi în evoluţionism, de ce naiba nu ştiu nimic despre el? Noi, cei care am fost îndoctrinaţi într-o anumită religie ştim cu ce se mănâncă treaba în religia respectivă, ei de ce nu ştiu nimic despre evoluţie?

Evoluţionismul nu este o ştiinţă demonstrată tangibil. Doar în ultimele decade aproximativ 700 de oameni de ştiinţă la nivel de doctorat au pus sub semnul întrebării acurateţea darwinismului şi a evoluţiei.

Hmmm…curios, de ce mi se pare mie cunoscută cifra 700? Poate de aici: According to Newsweek in 1987, „By one count there are some 700 scientists with respectable academic credentials (out of a total of 480,000 U.S. earth and life scientists) who give credence to creation-science…”. 700 poate părea o cifră mare, dar din 480000 înseamnă în procente 0,14583333…%, asta însemnând că circa 99,85% din specialiştii americani acceptă teoria evoluţiei.

La fel, în 2006, un sondaj de opinie organizat de Pew Research Center arată că doar 26% din populaţia Statelor Unite acceptă evoluţionismul, iar 42% îl resping din start. Sondajul e relevant nu numai pentru că e recent, dar mai ales pentru că a fost efectuat în cea mai avansată, din punct de vedere ştiinţific şi tehnologic, societate contemporană.

Când vine vorba de ştiinţă, opinia publică este absolut irelevantă. Specialiştii contează, restul pot tăcea din gură. Un astronom nu are treabă cu evoluţia şi nici un biolog cu fizica cuantică, părerea lor e relevantă doar în domeniul în care s-au specializat. La fel de bine s-ar putea întreba de ce iarna e mai frig ca vara şi pun pariu că majoritatea americanilor super-avansaţi ar spune că motivul este faptul că soarele se îndepărtează de pământ. Apropo, cum sunt ei aşa dezvoltaţi, ar trebui să ştie mai bine care denominaţie creştină e cea adevărată, şi cum abia găseşti picior de ortodox în SUA…

Suntem de asemenea îngrijoraţi pentru că bunăstarea intelectuală a părinţilor noştri implică şi drepturile noastre ca părinţi de a le forma educaţia în conformitate cu valorile noastre ca părinţi. Nu e deci potrivit să se impună asupra copiilor vederi pseudo-ştiinţifice care sunt respinse de majoritatea covărşitoare a părinţilor lor.

Oare părinţii ştiu ce îi învaţă profesorii pe copii la şcoală? La matematică, fizică, informatică, nu de alta dar dacă nu, ar trebui repede informaţi şă-şi dea cu părerea asupra programei. Să nu cumva să fie vreo teorie nasoală în manualele de fizică gen Big Bang-ul (despre care am făcut câte ceva) sau să nu conţină manualele de filozofie vreun citat gen „Omul este un animal biped fără pene” (Platon)…ce ostentativ, dacă se apucă copii să se arunce de pe acoperişul şcolilor ca să testeze afirmaţia? E clar, afară cu păgânul ăsta din manuale. Dar fiţi atenţi la următorul raţionament:

Libertatea de conştiinţă trebuie să ţină seama şi de dreputirle părinţilor de a-şi educa copiii în spiritul pe care ei îl aleg şi îl găsesc potrivit. Orice drept conferit de societatea civilă este exercitat în relaţie cu alte drepturi. Deseori, aceste drepturi nu sunt compatibile, ci în conflict. În această ierarhie a drepturilor, drepturilor celor direct afectaţi trebuie să li se acorde prioritate. În cazul de faţă, drepturilor părinţilor de a dispune de educaţia copiilor lor trebuie să li se acorde prioritate. Cât despre copii, ei nu sunt întrebaţi ce gândesc asupra acestui subiect. Ei îşi pot exprima părerea doar prin vocea părinţilor lor. Aceştia suntem noi şi milioane de alţi părinţi.

WTF??? Deci dreptul la educaţie al copilului este un drept al părintelui. Aiiii, pe asta n-o ştiam. Măcar am înţeles în final cum stă treaba cu botezul copiilor: ăştia mici nu pot să-şi exprime opinia, deci naşii sunt cei care se leapără de Satana pentru el. Ştiu adulţii ce e mai bine pentru copii. M-am liniştit.

Anticipăm că acţiunea de faţă a SPLC este doar una din multe alte acţiuni deja planificate pentru secularizarea forţată a societăţii româneşti. Întreprinse în numele libertăţii de conştiinţă, aceste acţiuni de fapt au ca obiectiv ultim eliminarea libertăţii de conştiinţă şi a pluralismului în gândire şi exprimare.

Deci prin introducerea evoluţiei sau a istoriei religiilor se elimină pluralismul în gândire…aham, acuma înţeleg de ce şefii de firmă pun mai puţine locuri de muncă: ca să angajeze mai mulţi oameni.

Eliminarea religiei şi ateizarea societăţii fac şi ele parte din această agendă agresivă de secularizare forţată. Acest fenomen nu este unic României, ci e promovat cu o agresivitate deosebită în diferite ţări europene şi în Statele Unite. Peste tot însă, societatea îşi exprimă opoziţia iar părinţii îşi afirmă dreptul de a dispune de educaţia copiilor lor.

Ce ateizare? Evoluţionismul este neutru în materie de credinţă, n-are treabă cu ateismul. Poţi să fi ateu şi totodată raelist (să crezi că extratereştrii au creat lumea şi că Biblia e cuvântul lor). Ateism = necredinţa în vreo zeitate sau zeităţi şi atât. De agresivitate nici nu mai vorbesc… dacă şi nişte campanii au devenit agresive, ce să spunem de Cruciade? E drept, acolo sunt de vină ereticii de catolici.

Amintim aici că Scrisoarea Deschisă a SPLC se bazează pe Rezoluţia emisă de Consiliul Europei pe 4 octombrie 2007 care condamna predarea creaţionismului în ţările membre, cere eliminarea lui ca subiect de studiu în şcoli şi înlocuirea lor cu darwinismul şi evoluţionismul. Nu putem fi de acord cu aceste tendinţe. Cu mici excepţii, nici restul lumii nu este de acord. În fapt, Rezoluţia a fost criticată la nivel internaţional ca fiind un abuz de autoritate din partea Consiliului Europei, fiind chiar etichetată, în editoarialele unor ziare de largă circulaţie internaţională, ca un „coşmar”, „un banc” sau „ireală”.

Din ciclul „o echipă de savanţi din Rusia a descoperit că”, pot fi informaţiile astea mai vagi de atât? Nu că ziariştii ar fi mari experţi în domeniul ştiinţei şi învăţământului.

Evoluţionismul şi teoriile politice pe care le-a generat, cum sunt totalitarianismul şi darwinismul social, au dat naştere celor mai atroce sisteme politice din secolul XX. La rândul lor, aceste sistem politice au generat cele mai intense şi tragice conflagraţii din istoria omenirii. Au suprimat drepturile omului şi au interzis exprimarea teoriilor sau opiniilor diferite cu privire la apariţia universului sau a societăţii umane.

“Astăzi consider că acţionez după voinţa Creatorului: apărându-mă de evrei, pun mâna pentru lucrarea Domnului”. Cine a spus asta? Nimeni altul decât Hitler… în timp ce Biserica Catolică se făcea că plouă.

Un viitor bazat pe evoluţionism nu va fi un viitor uman. Promotorii contemporani ai evoluţionismului au ca ultim obiectiv însăşi transformarea rasei umane. Teorii aberante de genul transspeciismului, transumanismului şi al painismului deja încep să devină la modă. Evoluţionismul de asemenea deschide uşa eugeniei şi eutanasiei. La rândul lor, aceste idei promovează ideea eliminării fiinţelor firave din societate pe baza argumentului că nu contribuie pozitiv la dezvoltarea sau perpetuarea speciei umane.

Hopa, încep să apară caii verzi pe pereţi… următorul paragraf este legendar:

Mai mult, evoluţionismul caută redefinirea noţiunii de „persoană” care să includă, de exemplu, diferite specii de animale, dar în acelaşi timp să excludă fiinţele umane nenăscute sau fiinţele care din motive medicale sunt incapabile de a raţiona. Aşa încep să se deschidă porţi pentru posibila legiferare a eugeniei şi a eutanasiei în România. În felul acesta, valoarea fiinţei umane va fi trivializată.

True, true. Parcă l-am auzit pe Dawkins că vrea să facă o nouă taxonomie în care să includă la primate, pe lângă om, ursul koala, ţiparul şi şarpele boa…hai băi ce dracu? Ăştia încep să derileze rău de tot.

România este stat suveran şi ca atare are autoritate să legifereze în domeniul educaţiei naţionale în conformitate cu valorile ei creştine şi tradiţionale. Tineretul preuniversitar din România nu are nevoie de teoriile forţate ale lui Voltaire sau Nietzsche. Voltaire, părintele ateismului modern, afăurit baza ideologică a sângeroasei revoluţii franceze din 1789, iar Nietzsche pe cea a totalitarianismului nazist. În prezent teoriile lui Nietzsche inspiră, în parte, bazele ideologice ale mişcării transumaniste. Mişcarea transumanistă are ca ultim obiectiv înlocuirea rasei umane cu o specie supraumană, un hibrid uman-robot. În România, marxismul, mergând mână în mână cu evoluţionismul, a creat baza ideologică a totalitarianismului comunist. Nu dorim să ne întoarcem în istorie. Dimpotrivă, dorim ca noile generaţii să beneficieze de o educaţie sănătoasă care garantează progresul societăţii. Amintim, în final, că bazele celei mai democrate şi prospere societăţi contemporane, cea americană, au fost create pe baza unor teorii adânc înrădăcinate în credinţa creştină.

Parcă evoluţionismul era de vină pentru cele mai sângeroase ideologii din istorie. Cum a reuşit Voltaire, care a trăit înainte ca evoluţia să fie cunoscută măcar, să furnizeze baza ideologică a revoluţiei franceze fără teoria lui Darwin rămâne un mister până în ziua de astăzi. „Nu dorim să ne întoarcem în istorie” a se citi „Preferăm să rămânem în Evul Mediu” + Flash-news: la baza societăţii americane stă secularismul, nu creştinismul. Am păstrat pentru final, deşi e pe la începutul scrisorii, următoarea bijuterie:

Copiii în general pot fi uşor îndoctrinaţi având în vedere că facultăţile lor intelectuale nu sunt dezvoltate suficient. Nu găsim de bun augur deci impunerea asupra lor a unei teorii care se pretinde ştiinţifică, dar care de fapt e pură speculaţie.

Pot înţelege de ce indivizii de la AF au probleme cu înţelegerea evoluţionismului, poate n-au dat săracii de vreo sursă sau persoană care să le explice cum stă treaba, pur şi simplu sunt ignoranţi în domeniu, dar oameni buni… IPOCRIZIA şi dublul standard miros de la o poştă! Cum naiba să spui că predarea evoluţionismului e îndoctrinare şi în acelaşi timp să nu te prinzi că exact acelaşi lucru faci şi tu prin susţinerea predării religiei pe confesiuni în şcoli şi, evident, în căminul propriu? Cum să blamezi evoluţionismul pentru doctrine politice şi să nu te uiţi să vezi câte războaie s-au datorat religiei şi în ce teocraţie trăim în România? În spitale preoţi, în închisori preoţi, la deschiderea anului şcolar preoţi… Cum poţi blama evoluţionismul cum că ar facilita eliminarea celui slab când faci parte dintr-o instituţie a cărei tradiţie e sinonimă cu misoginismul, homofobia şi antisemitismul? Închei brusc prin a le dedica celor din AF următoarele versete (Matei 7:3-5): De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău? Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 17 so far )

Versete ce n-au ce căuta în Biblie

Posted on Februarie 14, 2009. Filed under: critica textuala | Etichete:, , , , , , , , |

Motivul pentru care aceste versete au devenit extrem de cunoscute este faptul că, deşi sunt considerate interpolări de marea majoritate a specialiştilor, traducerea manuscriselor Noului Testament s-a bazat pe copii vechi ale textului original (secolele IV în sus). Cum King James Bible a fost probabil ediţia Bibliei cu cele mai mari vânzări din toate timpurile (scoasă în 1611), aceste versuri s-au întipărit bine în tradiţiile popoarelor vorbitoare de limbă engleză. Din secolul XVIII au început să se găsească manuscrise mai vechi, deci mai valoroase, în care de obicei versetele de mai jos nu-şi fac apariţia. Majoritatea traducerilor moderne în engleză omit aceste versete, sau doar le menţionează cu observaţiile de rigoare.

Din câte am văzut, în traducerile româneşti versetele sunt încă păstrate, nici măcar nu se oferă vreo observaţie de vreun fel că ar putea fi interpolări. Versetele în limba română sunt preluate de pe http://www.bibliaortodoxa.ro/.

Matei 17:21

Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post.

Matei 18:11

Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.

Matei 23:14

Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că mâncaţi casele văduvelor şi cu făţărnicie vă rugaţi îndelung; pentru aceasta mai multă osândă veţi lua.

Marcu 7:16

De are cineva urechi de auzit să audă.

Marcu 9:44,9:46

Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.

identice cu Marcu 9:48

Marcu 11:26

Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre.

Marcu 15:28

Şi s-a împlinit Scriptura care zice: Cu cei fără de lege a fost socotit.

Luca 17:36

Doi vor fi în ogor; unul se va lua altul se va lăsa.

Luca 23:17

Şi trebuia, la praznic, să le elibereze un vinovat.

Ioan 5:4

Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut.

Faptele Apostolilor 8:37

Filip a zis: Dacă crezi din toată inima, este cu putinţă. Şi el, răspunzând, a zis: Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.

Faptele 28:29

Şi după ce a zis el acestea, iudeii au plecat având între ei mare neînţelegere.

Epistola către Romani 16:24

Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi cu toţi. Amin!

Epistola către Corinteni I 14:34-35

Ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice şi Legea. Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca femeile să vorbească în biserică.

Pentru ceva mai multe versete & detalii, vezi:

wikipedia – versete omise din traducerile moderne

religious tolerance – erori de translaţie & falsuri în Biblie



Citește articolul întreg | Make a Comment ( 5 so far )

Filozofia lui Darwin

Posted on Februarie 11, 2009. Filed under: Darwin, evolutionism | Etichete:, , , , , |

Post inspirat de: Daniel Dennett – Darwin’s Dangerous Idea

Printre cei mai buni şi cunoscuţi filozofi ai tuturor timpurilor au fost oamenii de ştiinţă, oameni care prin ideile lor au schimbat felul în care vedem lumea: Galilei, Copernic, Kepler sau Einstein, cu toţii ne-au pus serios pe gânduri. Din lungul şir care poate fi enumerat aici nu poate lipsi Charles Darwin care a contribuit cu una din cele mai frumoase şi totodată înfricoşătoare idei: evoluţia.

Ce este cel mai înfricoşător în orice teoria este inversiunea care o produce în mintea noastră: am condus tot timpul pe partea dreaptă, de mâine circulăm pe cea stângă; realitatea rămâne aceeaşi, dar noi o percepem altfel.

Din 1859 începând, de când Darwin şi-a publicat celebra operă, complexitatea vieţii nu a mai fost monopolul zeilor. Oamenii primitivi construiau unelte simple, nu vedeau o cauză care era mai grozavă decât efectul, nu vedeau o unealtă care să-l şlefuiască pe om, ci doar vice-versa. Deci în ce constă inversiunea produsă de Darwin? În faptul că a introdus ideea că ceva simplu poate produce ceva mai complex decât el însuşi, ceva mai puţin frumos poate produce ceva mai frumos.

O altă idee revoluţionară ce a venit o dată cu Darwin este, cum spunea Robert Beverley MacKenzie în 1868, „In order to make a perfect and beautiful machine, it is not requisite to know how to make it ” („Pentru a creea o maşină perfectă, nu este necesar a se ştii cum”). Ideea că un organism poate, fără să vrea, sau fără să fie ajutat de ceva din afara lui cu scopul bine determinat de a-l modifica este şi astăzi una din cele mai folosite argumente împotriva evoluţionismului. Culmea (sau nu), tot evoluţia este cea care explică cel mai bine această nevoie a noastră de a vedea natura dintr-o perspectivă teleologică: strămoşii noştrii aveau tendinţa să vadă agenţi în spatele fenomenelor, astfel se puteau apăra de inamici. Dacă un tufiş se mişca, omul credea că o vieţuitoare se află în el; vântul nu era un răspuns bun pentru că dacă era greşit te putea costa viaţa. Am fost „programaţi”, spre binele nostru, să vedem astfel de agenţi şi nici astăzi mulţi nu pot înţelege din cauza asta de ce în natură lucrurile nu merg cu un scop anume.

Selecţia naturală are implicaţii asupra felului în care ne folosim de una din bijuteriile evoluţiei: limbajul. Darwin a ucis esenţialismul: o specie nu este ceva ce posedă caracteristici constante în timp, ci îşi schimbă în continuu structura şi proprietăţile. Astfel, selecţia naturală constituie un „consciousness raiser” care ne aduce aminte că noi suntem cei ce clasificăm lucrurile în natură după criteriile noastre. Dar de la criteriile noastre până la ceva universal adevărat despre o anumită specie e multă cale (deşi văd că (,) creaţioniştii o parcurg destul de uşor). Nu există bariere magice în natură, pe acelea le creem noi: microevoluţia şi macroevoluţia sunt acelaşi lucru, atât că macroevoluţiei îi trebuie mai mult timp; o specie se transformă în altă specie, depinde de noi dacă ne lăsăm sau nu păcăliţi de limbaj.

Gradualismul este o altă caracteristică a evoluţiei prin care se explică elegant felul în care speciile au putut evoluat. Fără acest concept nu e de mirare că oamenilor le-a venit greu a crede că un lucru poate produce un altul diferit de el însuşi. Dacă toate mamiferele au glande mamare de la părinţi, atunci de unde şi-a „procurat” primul mamifer glandele respective? Soluţia era, evident, supernaturală, însă de la Darwin încoace putem înţelege cum un organism poate lăsa prin ADN ceva mai mult decât posedă urmaşilor săi.

Mulţi oameni de ştiinţă au adus idei revoluţionare, dar aceasta a lui Darwin pare să le întreacă pe toate. Galilei a arătat că Pământul se învârte în jurul Soarelui, atacând concepţia vremii şi interpretarea literară a textelor sfinte. La fel a făcut şi Darwin cu teoria sa. Kepler a demonstrat că orbitele planetelor sunt elipse, deşi se credea că sunt cercuri (motivul: cercul este figura perfectă, deci orbitele create de un creator perfect nu puteau fi altfel), arătând lumii că natura nu e perfectă şi că lucrurile stau ca şi cum nu ar fi nevoie de un Creator. La fel a făcut şi Darwin cu teoria sa. Einstein a spus că timpul e relativ, Darwin a spus că specia e o noţiune relativă. Edwin Hubble a arătat că universul se expandează, deci probabil totul a pornit dintr-un singur punct; Darwin a arătat că viaţa la rândul ei porneşte dintr-un singur punct (strămoşul comun tuturor vieţuitoarelor).

Pentru toate acestea, şi pentru multe altele, trebuie să-i mulţumim naturalistului britanic. Mâine, 12 februarie 2009, se împlinesc 200 de ani de la naşterea lui Charles Darwin şi 150 de ani de la publicare Originii Speciilor. Cred că avem motive de sărbătoare, Happy Darwin Day everyone!

Citește articolul întreg | Make a Comment ( None so far )

10 lucruri interesante despre Charles Darwin

Posted on Februarie 10, 2009. Filed under: Darwin | Etichete:, , , |

Sursa: Neatorama

  1. Darwin a mâncat a bufniţă!

Pe vremea când era la Universitatea din Cambridge, Darwin s-a înrolat în „Gourmet Club”, grup care se întâlnea o dată pe săptămână pentru a mânca animale ce nu se găsesc în meniuri, animale precum bufniţa. Cu toată înclinarea sa către mâncăruri neobişnuite, lui Darwin nu i-a plăcut deloc gustul bufniţei.

Asta însă nu l-a oprit să-şi cultive curiozitatea pentru degustarea unor animale care de care mai ciudate: în timpul faimosului său voiaj de pe Beagle, Darwin a mâncat un tatu şi un agouti.

În America de Sud, Patagonia, Darwin a gustat o puma şi o pasăre foarte asemenătăoare struţului numită Rhea. Părţile din această pasăre pe care nu le-a putut mânca le-a trimis Societăţii Zoologice din Londra, societate ce a numit pasărea după Darwin: Rhea darwinii.

În insulele Galapagos, Darwin a degustat iguane şi broaşte ţestoase. I-au plăcut atât de mult încât a luat nu mai puţin de 48 de exemplare pe Beagle pentru a le mânca pe drumul de întoarcere.

2. Darwin dorea să ajungă doctor dar nu putea suporta sângele

Darwin s-a înscris la Universitatea din Edinburgh în speranţa de a-i călca pe urme tatălui său care era medic. A abondat însă ideea pentru că nu putea suporta să vadă prea mult sânge. Astfel a ajuns să studieze teologia, domeniu ce nu-l împiedica să-şi cultive pasiunea pentru natură.

3. Darwin era să nu se îmbarce pe Beagle din cauza nasului său

Căpitanul vasului Beagle, Robert FitzRoy, vroia să pornească într-o expediţie către America de Sud, însă îi era frică de singurătatea şi stresul unui astfel de voiaj (fostul căpitan de pe Beagle se sinucise). Astfel FitzRoy i-a rugat pe superiorii săi să caute un om educat drept camarad de drum. Profesorii de la Cambridge i l-au recomandat pe tânărul de doar 22 de ani Charles Darwin pentru expediţie.

Robert, tatăul lui Charles, a obiectat împotriva prezenţei sale pe Beagle: expediţia ar putea dura ani de zile şi l-ar putea costa pe fiul să cariera de preot. Unchiul lui Darwin a reuşit în cele din urmă să-l convingă pe Robert să-şi lase fiul în expediţie şi să-l susţină financiar.

Darwin şi FitzRoy s-au înţeles foarte bine, chiar dacă primul a avut surpriza să afle că era să nu fie prezent pe vas datorită nasului său! După ce s-au împrietenit, FitzRoy i-a dezvăluit că era obişnuit să judece oamenii după caracterul lor fizic şi la prima sa întâlnire cu Darwin s-a întrebat cum un om cu un astfel de nas ar putea avea energia şi determinarea necesară unei astfel de expediţii.

4. Cel mai frumos cadou: un munte!

La împlinirea vârstei de 25 de ani (12 februarie 1834), căpitanul FitzRoy a numit un munte după colegul său de voiaj. Muntele Darwin este cel mai înalt vârf din Tierra del Fuego.

Cu un an înainte, când Darwin şi colegii săi de drum erau pe o mică insulă din arhipelagul Tierra del Fuego, o masă mare de gheaţă s-a desprins de un glaciar cauzând un val uriaş. Darwin a reuşit să salveze bărcile vasului aducându-le la mal pentru a nu fi luate de apele oceanului. În cinstea acestui gest, FitzRoy a numit zona “Darwin Sound”.

Ca şi cum un munte nu ar fi de ajuns, Darwin mai are 3 munţi numiţi după el: unul în California, unul în Tasmania şi unul în Antarctica.

5. Titlul întreg al “Originii speciilor”

Celebra carte a lui Darwin este cunsocută astăzi în engleză sub numele de “On The Origin of Species, însă titlul original al cărţii este: On the Origin of Species by means of Natural Selection, or the Preservation of Favoured Races in the Struggle for Life. Titlul s-a schimbat în The Origin of Species începând cu a şasea ediţie.

6. Darwin nu a inventat zicala Survival of the fittest

Acela a fost Herbert Spencer, contemporan lui Darwin, care a scris Principles of Biology în anul 1864. În cea de a cincea ediţie a Originii Speciilor, expresia este folosită şi de către naturalistul britanic, care o recunoaşte ca fiind a lui Spencer.

7. Darwin s-a însurat cu verişioara sa de grad I

În The Correspondence of Charles Darwin, acesta a făcut o listă cu motive pro şi contra pentru a se decide dacă o va lua sau nu de nevastă pe Emma Wedgwood, verişoara sa. La final a concluzionat că se merită o astfel de căsătorie şi a scris:

Marry – Marry – Marry Q.E.D.

8. De ce şi-a pierdut Darwin credinţa

Darwin era un tip religios când şi-a început călătoria pe Beagle. Dar ceva s-a întâmplat în timpul expediţiei care l-a făcut mai puţin religios. El a văzut sclavia şi condiţiile inumane în care trăiau nativii din Tierra del Fuego şi s-a întrebat de ce Dumnezeu permite astfel de lucruri. Darwin a devenit sceptic cu privire la istoria Vechiului Testament, dar încă credea în Dumnezeu.

Darwin şi-a pierdut credinţa când fiica sa de doar 10 ani, Annie, a murit din cauza unei scarlatine. A continuat să ajute biserica, dar mergea la plimbări în timp ce familia sa era la liturghia de duminică. Când era întrebat de convingerile sale religioase, Darwin refuza termenul de ateu si se numea agnostic.

O legendă urbană spune că naturalistul britanic s-a convertit la creştinism pe patul de moarte, lucru însă denunţat de către copii săi.

9. Darwin juca zilnic table

După întoarcerea din America de Sud, Darwin a suferit de o boală ce l-a ţinut la pat pentru lungi perioade de timp. De ce boală a suferit nu este nici azi cunoscut. Datorită acestei condiţii, de-alungul anilor el şi-a format un program zilnic strict, program ce includea jocul de table în fiecare seară între 20 şi 20:30 şi consta din 2 jocuri alături de fiica sa Emma.

10. Biserica Anglicană şi-a cerut scuze faţă de Darwin

La 126 de ani după moartea lui Darwin, B.A. a făcut un gest extrem de frumos şi şi-a cerut scuze faţă de cel care a iniţiat una din cele mai prolifice şi frumoase teorii ştiinţifice:

Charles Darwin: 200 years from your birth, the Church of England owes you an apology for misunderstanding you and, by getting our first reaction wrong, encouraging others to misunderstand you still. We try to practice the old virtues of ‘faith seeking understanding’ and hope that makes some amends. But the struggle for your reputation is not over yet, and the problem is not just your religious opponents but those who falsely claim you in support of their own interests. Good religion needs to work constructively with good science – and I dare to suggest that the opposite may be true as well.

Citește articolul întreg | Make a Comment ( 1 so far )

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...