Mitul pluralismului religios

Posted on Septembrie 3, 2008. Filed under: Religie | Etichete:, , , |

Există mai multe definiţii ale termenului “pluralism religios”, acest articol se ocupă doar de viziunea conform căreia toate religiile sunt adevărate în acelaşi timp, sau “toate drumurile duc la Dumnezeu”.

Această idee, conform căreia toate religiile sunt adevărate predomină în special în cercurile hinduse, în religia Bahá’í, în Sikhism şi Jainism (în mare parte) precum şi în rândul moderaţilor religioşi. De asemenea, romanii erau adepţii unei idei asemenătoare, nefiind împotriva sincretismului religios (aproape tot panteonul roman este “furat” de la greci). De fapt, nu sunt singuri din antichitate care fac acest lucru, sincretismul de acest fel fiind bine cunoscut în special printer popoarele indo-europene.

Cel mai bun argument împotriva acestei concepţii asupra religiilor lumii, este nimic altceva decât studierea lor. Iară cel mai bun exemplu ce poate fi luat în acest caz este fără doar şi poate, două din cele mai venerate cărţi din lume: Biblia şi Coranul.

Chiar dacă, tehnic, atât creştinii cât şi musulmanii se închină aceluiaşi Dumnezeu, diferenţele dintre doctrine şi fapte relatate este parcă prea evidentă pentru a fi trecută cu vederea. Cu siguranţă cel mai exclusivist verset propus de creştini este din Ev. după Ioan 14:6 “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa, nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. Pe de altă parte, musulmanii, coform Sura 4:157-158, Isus nici măcar nu a fost crucificat. Coranul nu îl recunoaşte pe Isus ca pe Fiul lui Dumnezeu, Sura 43:59-62, fiind considerat doar unul din marii profeţi trimişi de Dumnezeu. Din Sura 19:13 citim că Maria l-a născut născut pe Isus sub un palmier, pe când evanghelistul Luca spune că a fost născut într-o iesle. De asemnea, cele două cărţi se contrazic în multe rânduri când vine vorba de fapte istorice. Ele nu par a cădea de acord în privinţa Potopului, a lui Abraham, a lui Moise, a Fecioarei Maria. În afară de aceste disconcordanţe, diferenţele de doctrină sunt şi ele semnificative.

Coranul respinge cu desăvârşire ceea ce majoritatea creştinilor din lume cred: Trinitatea. Biblia, de altfel este singura care recunoaşte că salvarea omului este un dar de la Dumnezeu, toate celelalte, incluzând Islamul consideră că salvarea unuia depinde de eforturi proprii. Majoritatea religiilor orientale, incluzând budismul, hindusimul, sikhismul, cred în existenţa mai multor vieţi, precum şi o lege (karma) conform căreia următoarea reîncarncare depinde de faptele din viaţa curentă. Nici creştinismul şi nici Islamul nu acceptă această viziune conform căreia omul are mai multe vieţi.

Exemplele pot continua şi sunt nenumărate. Ideea este certă: religiile nu sunt de acord unele cu celelaltele în ceea ce priveşte universul, Dumnezeu şi viaţa viitoare. Încercarea de a le explica şi a le pune pe acelaşi prag este cu adevărat o pierdere de vreme.

Singura idee cât de cât acceptabilă este cea conform căreia Dumnezeu se revelează diferitelor culturi în diferite moduri. Totuşi, cine consideră că afirmaţia de mai sus este adevărată s-ar putea la fel de bine întreba de ce în Vechiul Testament pedeapsa pentru venerarea altor zei este moartea (se pare că lui Dumnezeu nu îi place să i se zică Baal), iar în Coran pedeapsa pentru apostazie este, cum altfel, moartea. Deci, ori religiile nu duc la acelaşi Dumnezeu, ori Dumnezeu este sadic şi îi place să ne privească omorânu-ne unii pe alţii. Se poate remarca cu uşurinţă că o fiinţă omniscientă ar putea mult, mult mai bine de atât. Şi cum rămâne cu religiile care nu recunosc niciun dumnezeu cum ar fi budismul (de remarcat că nu toate şcolile sunt atee, însă majoritatea sunt, iar Buddha nu a lăsat nicio dovadă conform căreia ar fi crezut în vreo divinitate)?

Probabil că şi cei care declară că susţin cu desăvârşire pluralismul religios nu cred cu adevărat în el. După cum remarca Ravi Zacharias despre Sri Ramakrishna: “a fost puţin timp creştin, puţin timp musulman, după care s-a întors la prima sa credinţă, hinduismul, deoarece a ajuns la concluzia că toate religiile sunt la fel. Şi totuşi, dacă toate sunt la fel, de ce s-a reconvertit la hinduism?”.

Există de asemenea şi îngrijorarea multora că dacă religiile sunt exclusive, atunci cum poate cineva să-şi dea seama pe care dintre acestea să o aleagă. Totuşi, religia nu este un joc de noroc, nu o alegi pe care o doreşti, ci care este adevărată (sau niciuna). Aceasta nu este deloc uşor, dar a nu se uita că pentru aceasta omul a oferit o grămadă de metode după care putem să ne ghidăm: cosmologie, biologie, geologie, istorie, arheologie, exegeză, fizică şi multe altele. Majoritatea religiilor fac afirmaţii care pot fi verificate cu ceea ce ştim acum (în special în legătura cu universul), iar istoria şi arheologia ne poate ajuta să determinăm în ce măsura anumite fapte relatate în textele sfinte sunt demne de încredere. Exegeza, pe de altă parte, ne poate ajuta să înţelegem textele vechi şi cum să le interpretăm. Nu are rost să înşir prea multe exemple, cert este că eu cel puţin nu am auzit pe cineva care a studiat îndelung religiile şi s-a plâns că nu se descurcă, ci cei care ştiu prea puţine despre subiect se plâng de acest inconvenient.

Alţii se plâng că ar fi intolerant din partea unora să considere doar o religie adevărată. Urmărind acelaşi raţionament, am putea să ajungem să-i acceptăm şi pe cei care consideră că pământul e plat, căci vorba vine, fiecare om are dreptul să creadă ce vrea. Să fim serioşi, cu toţii vrem acelaşi lucru: adevărul. Putem găsi multe idei frumoase în toate sistemele de credinţă, putem să luăm exemplul lui Buddha, Isus sau Gandhi, dar nu se merită să-ţi iroseşti viaţa pentru o cauză care nu există doar pentru că te face să te simţi bine. Adevărul, şi numai adevărul ne va elibera!

Make a Comment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

8 Răspunsuri to “Mitul pluralismului religios”

RSS Feed for fishin’ with Darwin Comments RSS Feed

Corect. Cand cineva spune ca numarul de credinciosi e o dovada pentru existenta divinitatii, care este inteleasa doar diferit, de fapt habar n-are despre ce vorbeste.

Zeii astia se contrazic flagrant unii cu altii.. si in plus, exista exemple de religii evident inventate (Scientologia, Adventistii, Mormonii).

„Adevărul, şi numai adevărul ne va elibera!”

Dar toate religiile au pretentia ca reprezinta adevarul. Pentru oamenii care nu vor sa gandeasca este cam inutil sa evidentiezi ca religia in care au crezut toata viata e falsa.

Imi place ce scrii, I think I’ll subscribe:)

oups, n-am unde … astept sa-ti pui RSS

thanks aylla🙂 am deja RSS, adică cred că wordpress-ul îl pune automat (e în dreapta sus, în dreptul link-ului paginii pe care te afli; în stânga steluţei)

„Totuşi, religia nu este un joc de noroc, nu o alegi pe care o doreşti, ci care este adevărată.”
In cele mai multe cazuri religia chiar ESTE un joc de noroc, oamenii acceptand-o pe cea care este majoritara in locul unde s-a intamplat sa se nasca, sau pe cea a familiei sale.
Nu ar trebui sa fie un joc de noroc, ce-i drept. Omul ar trebui sa aleaga religia care i se potriveste, dupa o informare zdravana in prealabil, sau sa nu aleaga nici una.
Nu exista religie adevarata, toate sunt la fel de false si sunt rodul psihologiei si imaginatiei umane.
De acord cu tine, pluralismul religios e o pacaleala dar acum ce o sa faci, o sa vii si o sa imi spui ca religia adevarata e crestinismul? Ca ce chestie?
Si da, merita sa iti iei religia care te face sa te simti bine. Pacat ca sunt atati masochisti :P:P:P

În articolul de faţă mi-am expus părerea despre pluralismul religios. Acesta era scopul, nu văd de ce trebuie să aduci creştinismul în discuţie. N-am pomenit nimic de el cum că ar fi adevărat. Când o să o fac, o să încerc să aduc şi argumente🙂

Cu “Totuşi, religia nu este un joc de noroc, nu o alegi pe care o doreşti, ci care este adevărată.” ce ai vrut sa spui? Ca e una adevarul absolut pentru toata lumea? Daca da, atunci clar ai implicat crestinismul, pentru ca in opinia ta aia e singura adevarata. Banuiesc ca nu ai vrut sa zici cea care e adevarata pentru fiecare…

Am uitat să menţionez „sau niciuna”. Atâta tot. Am corectat eroarea, voi fi mai atent data viitoare :p


Where's The Comment Form?

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d blogeri au apreciat asta: